5 intrări
50 de definiții
din care- explicative (37)
- morfologice (7)
- relaționale (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HÂRȘCÂIT s. n. v. hârșâit.
HÂRȘCÂIT s. n. v. hârșâit.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hârșcâit1 sn vz hârșâit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HÂRJÂI vb. IV v. hârșâi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÂRJÂI vb. IV v. hârșâi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HÂRJÂIT s. n. v. hârșâit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÂRJÂIT s. n. v. hârșâit.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HÂRȘÂI, hârșâi, vb. IV. 1. Intranz. A se freca de ceva, producând zgomot. ♦ Tranz. (Rar) A scrijeli, a zgâria. 2. Refl. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi. [Var.: hârșii, hârjâi, hârșcâi vb. IV] – Hârș + suf. -âi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÂRȘÂI, hârșâi, vb. IV. 1. Intranz. A se freca de ceva, producând zgomot. ♦ Tranz. (Rar) A scrijeli, a zgâria. 2. Refl. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi. [Var.: hârșii, hârjâi, hârșcâi vb. IV] – Hârș + suf. -âi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HÂRȘÂIT s. n. Faptul de a (se) hârșâi; zgomot produs prin frecarea unui obiect de altul; hârșâire, hârșâitură. [Var.: hârșiit, hârjâit, hârșcâit s. n.] – V. hârșâi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÂRȘÂIT s. n. Faptul de a (se) hârșâi; zgomot produs prin frecarea unui obiect de altul; hârșâire, hârșâitură. [Var.: hârșiit, hârjâit, hârșcâit s. n.] – V. hârșâi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HÂRȘCÂI vb. IV v. hârșâi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÂRȘII vb. IV v. hârșâi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÂRȘIIT s. n. v. hârșâit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÂRȘIIT s. n. v. hârșâit.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hârjâi v vz hârșâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârjâit sn vz hârșâit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârjiit sn vz hârșâit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârșâi [At: CONTEMPORANUL, I, 198 / V: -~rjâi, ~rșcăi, ~șcâi, ~șii / Pzi: ~esc / E: hârș + -ăi] 1 vi A se freca de ceva, făcând zgomot. 2 vt A scrijeli. 3 vt A tăia ceva cu ferăstrăul. 4 vr A se deprinde cu necazurile și nevoile Si: a se hârsi (3). 5 vr A se istovi. 6 vr A se stâlci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârșâit1 sn [At: CARAGIALE, M. 332 / V: ~rjâ~, ~rjii~, ~șcâ~, ~șii~ / Pl: ~uri / E: hârșâi] 1 Hârșâire (1). 2 Scrijelire. 3-4 Hârșâire (3-4). 5 Istovire. 6 Stâlcire. 7 Zgomot produs de frecarea sau scrijelirea a ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârșcăi v vz hârșâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârșcâi v vz hârșâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârșii v vz hârșâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârșiit1 sn vz hârșâit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
irijâi v vz hârșii
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÂRȘCÂI vb. IV. V. hârșâi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HÂRȘII vb. IV. V. hârșâi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HÎRJII vb. IV v. hîrșîi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRJIIT s. n. v. hîrșîit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRȘCÎI, hîrșcîi, vb. IV. Intranz. A hîrșîi. Sania hîrșcîia aspru prin prundul șoselei. SADOVEANU, P. S. 45.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRȘCÎIT1 s. n. Hîrșîit1. Un hîrșcîit ascuțit de ferăstrău îi zgîria dureros nervii. BART, E. 254.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRȘCÎIT2, -Ă, hîrșcîiți, -te, adj. Hîrșîit2. Scăpat cu mare greu din mînile lor, hîrșcîit și stîlcit cum era, a lăsat și bani și tot și s-a dus pe urlați, după ceilalți. CREANGĂ, P. 60.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRȘII vb. IV v. hîrșîi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRȘIIT s. n. v. hîrșîit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRȘÎI, hîrșîi și hîrșîiesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma hîrșii) A se freca de ceva producînd zgomot. Îi ascultă multă vreme pașii hîrșiind pe pietroaiele din curte. CAMILAR, N. II 168. Unghiile ei hîrșiiră c-un zgomot fioros pe chembrica roșie ce îmbrăca sicriul. VLAHUȚĂ, O. A. III 141. ◊ (Obiectul care produce zgomot este complement instrumental introdus prin prep. «cu») Birja... hîrșiind cu roatele de marginea trotuarului. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ◊ Tranz. În fața lor sta pe un butuc un ofițer de infanterie, înalt, adus de spate, hîrșiind cu vîrful bocancului piatra beciului. CAMILAR, N. I 346. ◊ Tranz. A zgîria, a scrijela. (În forma hîrjii) Hîrjiind pămîntul cu vîrful ciomegelor. ISPIRESCU, la TDRG. – Variante: hîrșii, hîrjii vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRȘÎIT1 s. n. (Și în forma hîrșiit) Acțiunea de a hîrșîi; zgomotul produs prin frecarea unui obiect de altul. Nu se auzea în răstimpuri decît foșnetul filelor din revistă întoarse și hîrșîitul foarfecelui care le tăia. V. ROM. noiembrie 1953, 180. Vă place mai mult hîrșîitul coasei Prin holda de grîu, orz sau secară, Decît ciocîrlia cîntînd nevăzută-n văzduh. BENIUC, V. 24. Auz hîrșiitul unui chibrit. CARAGIALE, O. II 267. – Variante: hîrșiit, hîrjiit (CONTEMPORANUL, VIII 213) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRJII vb. IV. v. hîrșîi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
HÎRȘCÎIT2, -Ă, hîrșcîiți, -te, adj. Hîrșîit2. – V. hîrșcîi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
A HÂRȘÂI hârșâi 1. intranz. 1) A produce un zgomot caracteristic prin atingere de o suprafață dură. 2) (despre persoane) A produce un zgomot caracteristic în timpul mersului, târând picioarele. 2. tranz. A freca (de ceva), producând un zgomot caracteristic. /hârști + suf. ~âi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hârșăì v. a face sgomot tăiând cu cuțitul. [V. harș!].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hârșcăì v. Mold. a sgăria; scăpând cu mare greu din mâinile lor, hârșcăit și stâlcit cum era CR. [Onomatopee ce exprimă sgomotul ferestrăului în scândură, al cleștelui pe vatră].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hîrjîĭ, V. hîrșîĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hîrșîĭ, hîrșcîĭ (Mold.) și hîrjîĭ, a -í v. intr. (imit. înrudit cu ung. herzselni, horzsolni, a hîrjîi, a ascuți pin frecare, hersegni, hersenni, a pîrli. Cp. și cu hîrjonesc și horj). Îmĭ tîrîĭ încălțămintea în cît să se audă hîrș-hîrș. V. tr. Frec, trag pe ceva: a hîrjîi un chibrit ca să se aprindă. Rod, stric, uzez: lucru hîrșcîit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hârșâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. hârșâi, 3 hârșâie, imperf. 1 hârșâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să hârșâi, 3 să hârșâie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hârșâit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hârșâi (a ~) vb., ind. prez. 3 hârșâie; imperf. 3 sg. hârșâia; conj. prez. 3 să hârșâie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hârșâit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hârșâi vb., ind. și conj. prez. 3 hârșâie; imperf. 3 sg. hârșâia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hârșâit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hîrșîi (ind. prez. 1 sg. hîrșîi, 3 sg. și pl. hîrșîie)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HÂRȘÂI vb. v. cresta, scrijeli, zgâria.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HÂRȘÂI vb. (reg.) a scârjâi. (Prundișul aleii ~ sub picioare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HÂRȘÂIT s. hârșâială, hârșâire, hârșâitură, (prin Munt.) scârjâială, scârjâit, scârjâitură. (~ul pietrișului aleii sub picioare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hîrșîi vb. v. CRESTA. SCRIJELI. ZGÎRIA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRȘÎI vb. (reg.) a scîrjîi. (Prundișul aleii ~ sub picioare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRȘÎIT s. hîrșîială, hîrșîire, hîrșîitură, (prin Munt.) scîrjîială, scîrjîit, scîrjîitură. (~ pietrișului aleii sub picioare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT346) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT346) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT409) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT409) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
hârșcâit, hârșcâităadjectiv
-
- Scăpat cu mare greu din mînile lor, hîrșcîit și stîlcit cum era, a lăsat și bani și tot și s-a dus pe urlați, după ceilalți. CREANGĂ, P. 60. DLRLC
-
etimologie:
- hârșcâi DLRM
hârșcâitsubstantiv neutru
-
- Un hîrșcîit ascuțit de ferăstrău îi zgîria dureros nervii. BART, E. 254. DLRLC
-
hârșâi, hârșâiverb
- 1. A se freca de ceva, producând zgomot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Îi ascultă multă vreme pașii hîrșiind pe pietroaiele din curte. CAMILAR, N. II 168. DLRLC
- Unghiile ei hîrșiiră c-un zgomot fioros pe chembrica roșie ce îmbrăca sicriul. VLAHUȚĂ, O. A. III 141. DLRLC
- Birja... hîrșiind cu roatele de marginea trotuarului. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. DLRLC
- În fața lor sta pe un butuc un ofițer de infanterie, înalt, adus de spate, hîrșiind cu vîrful bocancului piatra beciului. CAMILAR, N. I 346. DLRLC
-
- Hîrjiind pămîntul cu vîrful ciomegelor. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
-
-
- 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- Hârș + sufix -âi. DEX '98 DEX '09
hârșâitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a (se) hârșâi; zgomot produs prin frecarea unui obiect de altul. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: hârșâire hârșâitură
- Nu se auzea în răstimpuri decît foșnetul filelor din revistă întoarse și hîrșîitul foarfecelui care le tăia. V. ROM. noiembrie 1953, 180. DLRLC
- Vă place mai mult hîrșîitul coasei Prin holda de grîu, orz sau secară, Decît ciocîrlia cîntînd nevăzută-n văzduh. BENIUC, V. 24. DLRLC
- Auz hîrșiitul unui chibrit. CARAGIALE, O. II 267. DLRLC
-
etimologie:
- hârșâi DEX '98 DEX '09
hârșcâi, hârșcâiverb
- 1. Hârșâi. DLRLCsinonime: hârșâi
- Sania hîrșcîia aspru prin prundul șoselei. SADOVEANU, P. S. 45. DLRLC
-