grifa vt [At: DN² / Pzi: ~fez / E: fr griffer] A marca arborii cu ajutorul grifei.

GRIFA vb. I. tr. A marca cu ajutorul grifei arborii care urmează să fie scoși din pădure. [< fr. griffer].

GRIFA vb. tr. a marca arborii cu grifa. (< fr. griffer)

A GRIFA ~ez tranz. (arbori) A marca cu ajutorul grifei (în vederea diferitelor lucrări silvice). /<fr. griffer

GRIFĂ, grife, s. f. 1. Instrument cu o lamă tăioasă, cu ajutorul căruia se marchează scoarța arborilor din pădure pentru diverse lucrări silvice. 2. Dispozitiv în formă de gheară dublă, care imprimă filmului o mișcare intermitentă în aparatele de filmat. – Din fr. griffe.

grifă sf [At: LTR / Pl: ~fe / E: fr griffe] 1 Instrument cu care se marchează scoarța arborilor din pădure pentru diverse lucrări silvice. 2 Dispozitiv care permite peliculei într-un aparat de filmat să prindă intermitent perforațiile filmului.

GRIFĂ, grife, s. f. 1. Instrument cu ajutorul căruia se marchează scoarța arborilor din pădure pentru diverse lucrări silvice. 2. Dispozitiv care permite deplasarea peliculei într-un aparat de filmat, prinzând intermitent perforațiile filmului. – Din fr. griffe.

GRIFĂ, grife, s. f. Instrument cu tăiș, cu ajutorul căruia se zgîrie coaja arborilor din pădure pentru a-i însemna, a face un marcaj etc.

GRIFĂ s.f. 1. Instrument pentru marcarea arborilor (prin zgîriere pe coajă). 2. Piesă metalică în formă de gheară dublă, care, în aparatele de luat vederi cinematografice, imprimă filmului o mișcare intermitentă. 3. Poziție patologică a mîinii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon (1). 4. Ornament constituit din motive florale, geometrice, gheare și capete de animale, folosit în stilurile romanic și gotic. [< fr. griffe].

GRIFĂ s. f. 1. instrument pentru marcarea arborilor (prin zgârierea pe coajă). 2. piesă metalică în formă de gheară dublă, care, în aparatele de luat vederi cinematografice, imprimă filmului o mișcare intermitentă. 3. poziție patologică a mâinii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon (1). 4. ornament din motive florare, geometrice, gheare și capete de animale, folosit în stilurile romanic și gotic. (< fr. griffe)

GRIFĂ ~e f. Instrument special prevăzut cu o lamă tăioasă, folosit la marcarea arborilor (în vederea diferitelor lucrări silvice). /<fr. griffe

grifa vb., ind. prez. 1 sg. grifez, 3 sg. și pl. grifează

grifă s. f., g.-d. art. grifei; pl. grife

grifă s. f., g.-d. art. grifei; pl. grife

grifă s. f., g.-d. art. grifei; pl. grife