GREFĂ², grefe, s. f. 1. Fragment de țesut sau organ transplantat dintr-o regiune în alta a corpului aceluiași individ sau de la un organism la altul; grefon, transplant. 2. Operație de refacere a unui țesut sau a unui organ cu ajutorul unei grefe² (1). – Din fr. greffe.

GREFĂ¹, grefe, s. f. Serviciu din cadrul unei instanțe judecătorești, care întocmește, păstrează, comunică etc. actele de procedură. – Din fr. greffe.

grefă² sf [At: DN / Pl: ~fe / E: fr greffe] 1 Fragment de țesut sau de organ transplantat dintr-o regiune în alta a corpului aceluiași individ sau de la un organism la altul Si: grefon, transplant. 2 Operație pentru refacerea unui țesut sau a unui organ cu ajutorul unei grefe² (1).

grefă¹ sf [At: HAMANGIU, C. C. / Pl: ~fe / E: fr greffe] Serviciu al unei instanțe judecătorești în care se întocmesc, se păstrează și se comunică actele de procedură.

* GREFĂ (pl. -fe) sf. ⚖️ Locul într’un tribunal unde se conservă diferitele condici și acte de procedură și unde se eliberează cărțile de judecată [fr.].

GREFĂ², grefe, s. f. 1. Fragment de țesut sau organ transplantat dintr-o regiune în alta a corpului aceluiași individ sau de la un organism la altul; grefon, transplant. 2. Operație de refacere a unui țesut sau a unui organ cu ajutorul unei grefe² (1). – Din fr. greffe.

GREFĂ¹, grefe, s. f. Serviciu din cadrul unei instanțe judecătorești, care întocmește, păstrează, comunică etc. actele de procedură. – Din fr. greffe.

GREFĂ², grefe, s. f. (Med.; uneori determinat prin «animală») Operație de refacere a unui țesut printr-o porțiune din același țesut, luată din altă parte a corpului sau de la altcineva și aplicată pe locul unde trebuie refăcut țesutul respectiv.

GREFĂ¹, grefe, s. f. Serviciu pe lîngă o instanță judecătorească unde se întocmesc anumite acte de procedură, se păstrează documente, registre, corpuri delicte etc.

GREFĂ², grefe, s. f. Operație de refacere a unui țesut prin aplicarea unei porțiuni din același țesut, luată din altă parte a corpului sau de la altcineva. – Fr. greffe (<gr.).

GREFĂ¹, grefe, s. f. Birou pe lîngă instanțele judecătorești, unde se fac lucrările de procedură și unde se păstrează dosarele. – Fr. greffe (< gr.).

GREFĂ¹ s.f. Birou al unei instanțe judiciare, unde se fac lucrările de procedură și unde se păstrează dosarele proceselor. [< fr. greffe, cf. lat. graphium – stilet de scris].

GREFĂ² s.f. (Med.) Operație de refacere a unui țesut; plastie. ♦ Grefon. [< fr. greffe].

GREFĂ¹ s. f. secretariat al unei instanțe judecătorești. (< fr. greffe)

GREFĂ² s. f. 1. fragment de țesut sau organ transplantat; grefon. 2. operație de refacere a unui țesut sau organ cu o grefă² (1); plastie. (< fr. greffe)

GREFĂ² ~e f. med. 1) Porțiune de țesut sau de organ care înlocuiește o altă porțiune de țesut sau organ bolnav a corpului aceluiași sau al altui individ de aceeași specie. 2) Operație de transplantare a unei astfel de porțiuni de țesut sau de organ. /<fr. greffe

GREFĂ¹ ~e f. Serviciu în cadrul instanțelor judecătorești unde se întocmesc și se păstrează actele de procedură. /<fr. greffe

grefă f. locul într’un tribunal unde se conservă sentințele și diferite acte de procedură (ca anchete, raporturi de experți, etc.) și unde se fac anumite declarațiuni, depozite, etc. (= fr. greffe).

*gréfă f., pl. e (fr. greffe, d. greffier, grefier). Acel loc în tribunal unde se conservă sentențele și diferitele acte de procedură, ca cercetărĭ, rapoarte de experțĭ ș. a. și unde se fac anumite declarațiunĭ, depozite ș. a.

GREFA, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă², a aplica o grefă². – Din fr. greffer.

grefa vt [At: RESMERIȚĂ, D. / Pzi: ~fez / E: fr greffer] (Med) 1 A aplica o grefă² Si: a transplanta. 2 (Înv) A încrusta. 3 (Liv) A adăuga un element unui ansamblu deja structurat.

GREFA, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă², a aplica o grefă². – Din fr. greffer.

GREFA, grefez, vb. I. Tranz. A face o grefă².

GREFA, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă². – Fr. greffer.

GREFA vb. I. tr. 1. (Med.) A face o grefă². 2. (Fig.) A introduce, a insera. [< fr. greffer].

GREFA vb. tr. 1. a transplanta o grefă². 2. (fig.) a introduce, a insera. (< fr. greffer)

A GREFA ~ez tranz. med. (organe, țesuturi) A substitui printr-o grefă. /<fr. greffer

grefă s. f., g.-d. art. grefei; pl. grefe

grefă s. f., g.-d. art. grefei; pl. grefe

grefă (jur., med.) s. f., g.-d. art. grefei; pl. grefe

grefa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. grefez, 3 grefează; conj. prez. 1 sg. să grefez, 3 să grefeze

grefa (a ~) vb., ind. prez. 3 grefează

grefa vb., ind. prez. 1 sg. grefez, 3 sg. și pl. grefează

GREFĂ s. 1. v. transplantare. 2. (concr.) grefon, transplant.

GREFĂ s. (MED.) 1. grefare, transplant, transplantare. (~ unui organ.) 2. (concr.) grefon, transplant. (~ se grefează pacientului.)

GREFA vb. v. transplanta.

GREFA vb. (MED.) a transplanta. (A ~ un organ.)