granula vt [At: DA ms / Pzi: ~lez / E: fr granuler] A transforma o materie în granule (1).

GRANULA vb. I. tr. A transforma în granule un material dur sau pulverulent. [< fr. granuler].

GRANULA vb. tr. 1. a transforma în granule un material dur sau pulverulent. ◊ a presa nutrețuri combinate în prezența aburului, apei sau a melasei, în vederea obținerii unui produs sub formă de granule. 2. a reuni prin rostogolire sau a aglomera particulele unui minereu pulverulent în bucăți sferoidale sau cilindrice. (< fr. granuler)

A GRANULA ~ez tranz. (materiale compacte sau pulverulente) A transforma în granule. /<fr. granuler

granul sn vz granulă

granulă sf [At: IOANOVICI, TEHN. 38 / V: ~nul sn / Pl: ~le / E: fr granule] 1 Particulă care intră în componența unui corp solid cu structură eterogenă sau care rezultă din sfărâmarea ori tăierea acestuia Si: grăuncior, grăunte. 2 Pastilă care conține un amestec de substanțe medicamentoase încorporate într-o masă zaharoasă.

GRANULĂ, granule, s. f. 1. Particulă materială solidă mai mare decît o particulă de praf, rezultată din fărîmarea sau măcinarea unui corp solid. Granule de fontă. 2. (Mai ales la pl.) Preparate farmaceutice în formă de mici grăunțe, care conțin substanțe medicamentoase încorporate într-o masă zaharoasă și sînt destinate administrării interne.

GRANUL s.n. v. granulă.

GRANULĂ s.f. 1. Grăunte (rotunjit). 2. Pilulă sferică sau ovoidă care conține substanțe medicamentoase în cantități mici. 3. Granulele solare = mici pete luminoase pe fotosfera Soarelui. [Var. granul s.n. / < fr. granule, cf. lat. granulum].

GRANULĂ s. f. 1. grăuncior care intră în compunerea unui corp solid eterogen. 2. pilulă din substanțe medicamentoase în cantități mici. 3. ~e solare = mici pete luminoase pe fotosfera Soarelui. (< fr. granule)

GRANULĂ ~e f. 1) Particulă mică, asemănătoare cu un grăunte, care face parte din componența unor corpuri eterogene sau rezultă din sfărâmarea unui corp solid. 2) la pl. Preparat farmaceutic care constă din bobițe zaharoase, având înăuntru substanțe medicamentoase. /<fr. granule, lat. granulum

*gránul n., pl. e (lat. gránulum, dim. d. granum, grăunte). Grăunte mic, bobiță. Pilulă foarte mică. – Fals granúl saŭ -úlă (după fr.).

*granuléz v. tr. (d. gránul; fr. granuler). Prefac în gránule: a granula plumbu.

granula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. granulez, 3 granulează; conj. prez. 1 sg. să granulez, 3 să granuleze

granula (a ~) vb., ind. prez. 3 granulează

granula vb., ind. prez. 1 sg. granulez, 3 sg. și pl. granulează

granulă s. f., g.-d. art. granulei; pl. granule

granulă s. f., g.-d. art. granulei; pl. granule

granulă s. f., g.-d. art. granulei; pl. granule

granul (~ar), (~ație), (engl.= grain) orice constituent cristalin al unei roci care, de regulă, nu îmbracă forme cristalografice; un g. este, de obicei, un cristal → anhedral sau → subhedral; g.(ar) despre orice agregat natural alcătuit din g. sau despre o structură a acelui agregat (roci); g.(atia) rocilor se apreciază în funcție de dimensiunile g. și poate fi: granulație mare (diametrul mai mare de 5 mm → fanerocristalină), granulație medie (diametrul egal cu 1-5 mm) și granulație fină (diametrul mai mic de 1 mm → microcristalină).