3 intrări
21 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GRAFIE, grafii, s. f. Mod de redare în scris a cuvintelor; scriere. ♦ Fel specific de a scrie al cuiva; scris1. ♦ Linie specifică a unui desen, care caracterizează pe autorul lui. – Din fr. graphie.
GRAFIE, grafii, s. f. Mod de redare în scris a cuvintelor; scriere. ♦ Fel specific de a scrie al cuiva; scris1. ♦ Linie specifică a unui desen, care caracterizează pe autorul lui. – Din fr. graphie.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
-grafie2 [At: DA ms / E: fr -graphie] Element secund de compunere cu semnificația: 1 Descriere. 2 Știință.[1]
- În original: grafie-2 ... E: fr graphie- ... Element prim ... — cata
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
grafie1 sf [At: CONTEMP., S. II, 1949, nr. 164, 4/7 / Pl: ~ii / E: fr graphie] 1 Mod de redare în scris a cuvintelor Si: scriere. 2 Fel specific de a scrie al cuiva Si: scris1. 3 Linie specifică a unui desen, care caracterizează pe autorul lui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRAFIE, grafii, s. f. 1. Redare în scris a cuvintelor; scriere. 2. Felul în care e scris un cuvînt sau un text; caracterul executării literelor în scris; scris. Grafia [manuscrisului] se aseamănă în mod simțitor cu grafia scrisorii de demisie a poetului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 4/7.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRAFIE s.f. 1. Scriere (a cuvintelor). ♦ Mod de a scrie un cuvînt, un text; scris. 2. (Arte) Totalitatea trăsăturilor care caracterizează linia unui desenator. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „scriere”, „desen”, „descriere”, „studiu”, „scris”. [Gen. -iei: / < fr. graphie, it. grafia, cf. gr. graphe – arta de a scrie].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-GRAFIE2 elem. graf3(o)-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
GRAFIE1 s. f. 1. mod de a scrie un cuvânt, un text; scriere. ◊ scris (al cuiva). 2. linia caracteristică a unui desen sau desenator. (< fr. graphie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
GRAFIE ~i f. 1) Sistem de semne grafice; scriere; scris. 2) Mod de scriere a unui cuvânt sau text. /<fr. graphie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
grafie f. mod de scriere.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*grafíe f. (d. vgr. grápho, scriŭ). Cuv. care se combină cu alte cuvinte ca să arate numele unor științe, ca: geo-grafie, etnografie. (V. logie). Scriere, alfabet.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
grafo- [At: DN3 / E: fr grapho-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Referitor la scriere. 2 A scrie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRAFO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) scriere”, „a scrie”. [< fr. grapho-, it. grafo-, cf. gr. graphein – a scrie].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRAF3(O)-, -GRAF, -GRAFIE elem. „scriere”, „care scrie, înregistrează”. (< fr. graph/o/-, -graphe, -graphie, cf. gr. graphein, a scrie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
grafie s. f., art. grafia, g.-d. art. grafiei; pl. grafii, art. grafiile (desp. -fi-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
grafie s. f., art. grafia, g.-d. art. grafiei; pl. grafii, art. grafiile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
grafie s. f., art. grafia, g.-d. art. grafiei; pl. grafii, art. grafiile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GRAFIE s. v. scris.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GRAFIE s. scriere, scris, (rar) scriitură. (I-a recunoscut ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
GRAFIE s. f. (< fr. graphie, it. grafia, cf. gr. graphe „arta de a scrie”): scriere sau scris; felul în care este scris un cuvânt sau un text. ◊ ~ dublă: notare diferită a aceluiași fonem în aceeași epocă (în același text sau în texte diferite), datorită unor cauze diverse. Astfel, în textele vechi românești existau multe g. duble fie din cauza contradicției dintre tradiția grafică și evoluția limbii (g. den și din), fie datorită caracterului complex al unui sunet greu de notat (g. bunră și bură din textele rotacizante), fie coexistenței a două sunete în graiul aceleiași persoane, fie influenței exercitate de g. unor cuvinte slave asemănătoare, fie copiștilor, în vorbirea cărora existau fonetisme deosebite de cele din original etc. ◊ ~ hipercorectă: g. greșită, pe baza unei pronunțări greșite a unui cuvânt, produsă din teama de a nu greși, ca de exemplu piftea, în loc de chiftea; poplen, în loc de poplin etc.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
-GRAFIE „scriere, înregistrare, diagramă”. ◊ gr. graphe „scriere, însemnare” > fr. -graphie, germ. id., engl. -graphy, it. -grafia > rom. -grafie.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
GRAFO- „scriere, descriere, înscriere, înregistrare”. ◊ gr. graphe „înscriere, însemnare” > fr. grapho-, germ. id., engl. id., it. grafo- > rom. grafo-. □ ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă grafofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a scrie; ~fon (v. -fon), s. n., fonograf la care sunetele sînt înregistrate pe un cilindru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în grafologie; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Studiul caracteristicilor individuale ale scrierii, în scopul cunoașterii autenticității unor documente. 2. Studiul relațiilor care există între scrisul unui individ și caracterul său; ~man (v. -man1), adj., s. m. și f., (persoană) stăpînită de grafomanie; ~manie (v. -manie), s. f., graforee*; ~metrie (v. -metrie1), s. f., studiu comparativ al liniilor grafice ale unui text, în vederea identificării scrisului; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument utilizat la măsurarea unghiurilor în ridicările topografice; ~ree (v. -ree), s. f., tulburare caracterizată printr-o tendință imperioasă de a scrie, oriunde, oricum și cu orice; sin. grafomanie; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare metodică a caracterelor generale ale grafiei, cu scopul de a identifica scrisul; ~spasm (v. -spasm), s. n., mișcare spasmodică a musculaturii antebrațului și a mîinii în timpul scrierii; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă psihoterapeutică bazată pe exerciții scripturale; sin. terapie prin scris.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
grafie, grafiisubstantiv feminin
-
- sinonime: scris
- Grafia [manuscrisului] se aseamănă în mod simțitor cu grafia scrisorii de demisie a poetului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 4/7. DLRLC
-
- 1.2. Linie specifică a unui desen, care caracterizează pe autorul lui. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- graphie DEX '09 DEX '98 DN
grafiesufix
- 1. Element secund de compunere savantă cu semnificația „scriere”, „desen”, „descriere”, „studiu”, „scris”. DN
etimologie:
- graph(o)-, -graphe, -graphie MDN '00
grafoelement de compunere, prefix
- 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) scriere”, „a scrie”. DN
etimologie:
- grapho- DN