opțiuni
  • info

2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRAȚIERE, grațieri, s. f. Acțiunea de a grația și rezultatul ei. [Pr.: -ți-e-] – V. grația.

GRAȚIERE, grațieri, s. f. Acțiunea de a grația și rezultatul ei. [Pr.: -ți-e-] – V. grația.

grațiere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: grația] 1-2 Reducere (sau anulare) a unei pedepse printr-un act prezidențial.

GRAȚIERE, grațieri, s. f. Acțiunea de a grația; iertare de pedeapsă acordată unui condamnat.

GRAȚIERE s.f. Iertare de pedeapsă a unui condamnat. [< grația].

GRAȚIERE ~i f. 1) v. A GRAȚIA. 2) Favoare acordată cuiva constând în absolvirea de o pedeapsă; iertare a unui păcat. 3) Act prin care se acordă cuiva o astfel de favoare. /v. a grația

GRAȚIA, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

GRAȚIA, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

grația vt [At: DA ms / P: ~ți-a / Pzi: ~iez / E: fr gracier] 1-2 A reduce (sau a anula) pedeapsa unui condamnat printr-un act emis de șeful statului.

GRAȚIA, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat grațierea, a-l ierta de pedeapsă. Funcționarii prinși cu abuzuri și dați în judecată de un minister erau grațiați și reintegrați de ministrul ce venea în urmă și reîncepeau să abuzeze. BOLINTINEANU, O. 433. – Pronunțat: -ți-a.

GRAȚIA vb. I. tr. A ierta un condamnat de pedeapsă. [Pron. -ți-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. gracier, it. graziare].

GRAȚIA vb. tr. a suspenda executarea pedepsei unui condamnat sau a o comuta în alta mai ușoară. (< fr. gracier, it. graziare)

A GRAȚIA ~ez tranz. (condamnați) A scuti de pedeapsă printr-o grațiere. /<fr. gracier

grațià v. a ierta pe un condamnat.

*grațiéz v. tr. (fr. gracier, it. graziare). Acord grație, ĭert (un condamnat).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

grațiere (desp. -ți e-) s. f., g.-d. art. grațierii; pl. grațieri

grațiere (-ți-e-) s. f., g.-d. art. grațierii; pl. grațieri

grațiere s. f. (sil. -ți-e-), g.-d. art. grațierii; pl. grațieri

grația (a ~) (desp. -ți-a) vb., ind. prez. 1 sg. grațiez (desp. -ți-ez), 3 grațiază, 1 pl. grațiem; conj. prez. 1 sg. să grațiez, 3 să grațieze; ger. grațiind (desp. -ți-ind)

grația (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiază, 1 pl. grațiem (-ți-em); conj. prez. 3 să grațieze; ger. grațiind (-ți-ind)

grația vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. grațiez, 3 sg. și pl. grațiază, 1 pl. grațiem (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. grațieze; ger. grațiind (sil. -ți-ind)

grația (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. grațiază, 1 pl. grațiem, ger. grațiind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GRAȚIERE s. (JUR.) (înv.) grație. (Condamnatul a obținut ~.)

GRAȚIERE s. (JUR.) (înv.) grație. (Condamnatul a obținut ~.)

Grațiere ≠ condamnare

GRAȚIA vb. (JUR.) (înv.) a pardona. (A ~ un condamnat.)

GRAȚIA vb. (JUR.) (înv.) a pardona. (A ~ un condamnat.)

A grația ≠ a condamna

Intrare: grațiere
grațiere substantiv feminin
  • silabație: gra-ți-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grațiere
  • grațierea
plural
  • grațieri
  • grațierile
genitiv-dativ singular
  • grațieri
  • grațierii
plural
  • grațieri
  • grațierilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: grația
  • silabație: gra-ți-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grația
  • grațiere
  • grațiat
  • grațiatu‑
  • grațiind
  • grațiindu‑
 singular plural
  • grațiază
  • grațiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grațiez
 (să)
  • grațiez
  • grațiam
  • grațiai
  • grațiasem
a II-a (tu)
  • grațiezi
 (să)
  • grațiezi
  • grațiai
  • grațiași
  • grațiaseși
a III-a (el, ea)
  • grațiază
 (să)
  • grațieze
  • grația
  • grație
  • grațiase
plural I (noi)
  • grațiem
 (să)
  • grațiem
  • grațiam
  • grațiarăm
  • grațiaserăm
  • grațiasem
a II-a (voi)
  • grațiați
 (să)
  • grațiați
  • grațiați
  • grațiarăți
  • grațiaserăți
  • grațiaseți
a III-a (ei, ele)
  • grațiază
 (să)
  • grațieze
  • grațiau
  • grațiară
  • grațiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grațiere, grațierisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a grația și rezultatul ei; iertare de pedeapsă acordată unui condamnat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: grație antonime: condamnare
  • 2. Act prin care se acordă cuiva o astfel de favoare. NODEX
etimologie:
  • vezi grația DEX '09 DEX '98 DN

grația, grațiezverb

  • 1. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN Șăineanu, ed. VI Scriban
    sinonime: pardona antonime: condamna
    • format_quote Funcționarii prinși cu abuzuri și dați în judecată de un minister erau grațiați și reintegrați de ministrul ce venea în urmă și reîncepeau să abuzeze. BOLINTINEANU, O. 433. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.