2 intrări
14 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GRĂDINĂRESC, -EASCĂ, grădinărești, adj. Care aparține grădinarului sau grădinăritului, privitor la grădinar sau la grădinărit. – Grădinar + suf. -esc.
GRĂDINĂRESC, -EASCĂ, grădinărești, adj. Care aparține grădinarului sau grădinăritului, privitor la grădinar sau la grădinărit. – Grădinar + suf. -esc.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
grădinăresc, ~ească a [At: ISPIRESCU, L. 232 / Pl: ~ești / E: grădinar + -esc] 1-2 Care se referă la grădinar (1) sau la grădină (1). 3-4 Care aparține grădinii (1) sau grădinăritului (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRĂDINĂRESC, -EASCĂ, grădinărești, adj. De grădinar sau de grădinărit, privitor la grădinar sau la grădinărit. Pe lîngă celelalte trebi grădinărești, slujba lui de căpetenie fu ca să facă... mănunchiulețe de flori. ISPIRESCU, L. 232.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRĂDINĂRESC ~ească (~ești) Care este caracteristic pentru grădinari; de grădinar. /grădinar + suf. ~esc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GRĂDINĂRI, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRĂDINĂRI, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
grădinări vi [At: DR X, 567 / Pzi : ~resc / E: grădinar] (Rar) A se ocupa cu cultivarea grădinilor (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GRĂDINĂRI, grădinăresc, vb. IV. Intranz. A cultiva și a întreține o grădină (mai ales de zarzavat).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A GRĂDINĂRI ~esc intranz. rar A practica ocupația de grădinar; a fi grădinar. /Din grădinar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
grădinăresc adj. m., f. grădinărească; pl. m. și f. grădinărești
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
grădinăresc adj. m., f. grădinărească, pl. m. și f. grădinărești
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
grădinăresc adj. m., f. grădinărească; pl. m. și f. grădinărești
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
grădinări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinăresc, 3 sg. grădinărește, imperf. 1 grădinăream; conj. prez. 1 sg. să grădinăresc, 3 să grădinărească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
grădinări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinăresc, imperf. 3 sg. grădinărea; conj. prez. 3 să grădinărească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
grădinări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinăresc, imperf. 3 sg. grădinărea; conj. prez. 3 sg. și pl. grădinărească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A81) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
grădinăresc, grădinăreascăadjectiv
- 1. Care aparține grădinarului sau grădinăritului, privitor la grădinar sau la grădinărit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pe lîngă celelalte trebi grădinărești, slujba lui de căpetenie fu ca să facă... mănunchiulețe de flori. ISPIRESCU, L. 232. DLRLC
-
etimologie:
- Grădinar + sufix -esc. DEX '98 DEX '09
grădinări, grădinărescverb
- 1. A se ocupa de cultivarea unei grădini. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- grădinar DEX '09 DEX '98