4 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
gonitoare sf [At: ZANNE, P. I, 628 / Pl: ~ori / E: goni + -toare] (Nob) Goană (1).
GONITOR, -OARE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gonitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. 143/1 / Pl: ~i, ~oare / E: goni + -(i)tor] 1 a (Rar) Care gonește. 2 (Înv; fig) Care constrânge. 3 smf (Înv) Prigonitor. 4-5 smf, a (Reg) (Vită) care are vârsta la care se poate împreuna (în vederea reproducerii) Si: (pop) junincă. 6 sm (Reg; pex) Taur. 7 sm (Ast; reg) Constelația Taurul. 8 sm (Ent; Buc) Fugău (Hydrometra paludum). 9 sm (Reg) Câine de vânătoare. 10 sf (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GONITOR, -OARE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împreuna (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gonitor (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitori; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gonitor (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitori; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gonitor s. m., adj. m., pl. gonitori; f. sg. și pl. gonitoare, g.-d. sg. art. gonitoarei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GONITOARE s. v. scânteioară, scânteiuță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gonitoare s. v. SCÎNTEIOARĂ. SCÎNTEIUȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
gonitor, gonitoare, gonitori, gonitoare, s.m. f. (reg.) 1. junc, junincă. 2. constelația „Taurul”. 3. o insectă. 4. un câine de vânat. 5. o plantă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
gonitoare, gonitoaresubstantiv feminin
- 1. Scânteioară, scânteiuță. Sinonimesinonime: scânteioară scânteiuță
gonitor, gonitorisubstantiv masculin gonitoare, gonitoaresubstantiv feminin gonitor, gonitoareadjectiv
- 1. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). DEX '09
- diferențiere Taur tânăr. DLRLCsinonime: taur
- De-aș avea eu atîția gonitori în ocol și d-ta atîția băieți... bine-ar mai fi de noi! CREANGĂ, P. 117. DLRLC
-
-
etimologie:
- Goni + sufix -tor. DEX '09 DEX '98