gliptogeneză sf [At: DN³ / Pl: ~ze / E: fr glyptogenèse] (Glg) Roadere a litosferei, în special a reliefurilor înalte, de către agenți externi.

GLIPTOGENEZĂ s.f. (Geol.) Acțiunea de roadere a litosferei, în special a reliefurilor înalte, de către agenții externi. [< fr. glyptogenèse].

GLIPTOGENEZĂ s. f. proces de erodare a litosferei, în special a reliefurilor înalte, de către agenții externi. (< fr. glyptogenèse)

gliptogeneză s. f., g.-d. art. gliptogenezei

gliptogeneză s. f., g.-d. art. gliptogenezei

gliptogeneză s. f., g.-d. art. gliptogenezei

gliptogeneză, ultima etapă a unui ciclu geologic, în care are loc nivelarea unui relief neregulat ca urmare a proceselor de eroziune.

GLIPTO- „incrustație, gravare, eroziune, brăzdare”. ◊ gr. glyptos „gravat, sculptat” > fr. glypto-, germ. id., engl. id. > rom. glipto-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe prevăzute cu brazde longitudinale; ~geneză (v. -geneză), s. f., totalitatea proceselor de eroziune exercitate de către agenții externi asupra scoarței terestre; ~grafie (v. -grafie), s. f., studiul pietrelor antice gravate; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază pietrele gravate; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe brăzdate; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de pietre prețioase gravate.

GLIPTOGENÉZĂ (< fr.; {s} gr. glyptos „sculptat” + genesis „producere”) s. f. Fază de ~ = interval de timp în cadrul evoluției geosinclinale, caracterizat prin repaus orogenic și prin erodarea și peneplenizarea reliefului de către agenții modificatori externi (vânt, apă curgătoare etc.).