opțiuni
  • info

18 definiții pentru ghiborț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHIBORȚ, ghiborți, s. m. Pește de apă dulce, de culoare verde-măslinie, cu capul scurt și cu aripile dorsale contopite, terminate cu ghimpi (Acerina cernua). [Var.: ghigorț s. m.] – Et. nec.

GHIBORȚ, ghiborți, s. m. Pește de apă dulce, de culoare verde-măslinie, cu capul scurt și cu aripile dorsale contopite, terminate cu ghimpi (Acerina cernua). [Var.: ghigorț s. m.] – Et. nec.

ghiborț sm [At: ANTIPA, P. 28 / V: ghibort, ghigorț, gubort / Pl: ~i / E: ghiban + boarță] (Iht; reg) 1 Pește de apă dulce, de 15-20 cm, de culoare verde-măslinie, cu capul scurt și cu aripile dorsale contopite, terminate cu ghimpi Si: bălos, boandriș, bondric, chetricel, chetrar, costris, ghelc (1), ghelmez (2), ghindar, ferezar, jorj, moș, porculean, răspăr, sboraș, vespe, vespere, zborș, zgaroi (Acerina cernua). 2 Morunaș. 3 (Îf ghigorț) Biban.

GHIBORȚ ~i m. Pește dulcicol de talie mică, de culoare verde-măslinie, cu cap scurt și cu înotătoarele dorsale ghimpoase. /Orig. nec.

ghibórț (est) și ghigórț[1] (vest) m. (cp. cu ung. [pontos] godorcs, ghiborț. Cp. și cu ghiban, biban). Un mic pește de rîŭ cu aripĭ ghimpoase (perca fluviátilis), numit și baboĭ și zgriboĭ. V. răspăr, costrăș, zborș. corectat(ă)

  1. În original: ghigórt — LauraGellner

GHIGORȚ s. m. v. ghiborț.

ghibort sm vz ghiborț

ghigorț sm vz ghiborț

gubort sm vz ghiborț

GHIGORȚ, ghigorți, s. m. Pește de apă dulce, răpitor, înrudit cu bibanul, dar avînd ambele aripioare dorsale contopite, una continuînd pe cealaltă (Acerina cernua). Într-o zi, cînd scoase apă, văzu în ciutură un ghigorț. ISPIRESCU, L. 386.

ghigorț m. Zool. biban: văzu în ciutură un ghigorț ISP. [Origină necunoscută].

ghigórț, V. ghiborț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ghiborț s. m., pl. ghiborți

ghiborț s. m., pl. ghiborți

ghiborț s. m., pl. ghiborți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GHIBORȚ s. (IHT.; Acerina cernua) (reg.) ghelci, ghelmes, moș, răspăr.

GHIBORȚ s. (IHT.; Acerina cernua) (reg.) ghelci, ghelmes, moș, răspăr.

GHIGORȚ s. v. baboi, biban.

ghigorț s. v. BIBAN.

Intrare: ghiborț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiborț
  • ghiborțul
  • ghiborțu‑
plural
  • ghiborți
  • ghiborții
genitiv-dativ singular
  • ghiborț
  • ghiborțului
plural
  • ghiborți
  • ghiborților
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghigorț
  • ghigorțul
  • ghigorțu‑
plural
  • ghigorți
  • ghigorții
genitiv-dativ singular
  • ghigorț
  • ghigorțului
plural
  • ghigorți
  • ghigorților
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghibort
  • ghibortul
  • ghibortu‑
plural
  • ghiborți
  • ghiborții
genitiv-dativ singular
  • ghibort
  • ghibortului
plural
  • ghiborți
  • ghiborților
vocativ singular —
plural —
gubort
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ghiborț, ghiborțisubstantiv masculin

  • 1. Pește de apă dulce, de culoare verde-măslinie, cu capul scurt și cu aripile dorsale contopite, terminate cu ghimpi (Acerina cernua). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ghelc ghelmes moș răspăr diminutive: ghiborțaș
    • format_quote Într-o zi, cînd scoase apă, văzu în ciutură un ghigorț. ISPIRESCU, L. 386. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.