GERONTOCRAȚIE s. f. Sistem de guvernare în care puterea politică sau conducerea aparține bătrânilor. – Din fr. gérontocratie.

gerontocrație sf [At: RALEA, E. O. 177 / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr gérontocratie] Formă de guvernare în care conducerea este încredințată bătrânilor.

GERONTOCRAȚIE, gerontocrații, s. f. Sistem de guvernare în care puterea politică sau conducerea aparține bătrânilor. – Din fr. gérontocratie.

GERONTOCRAȚIE s.f. Sistem de guvernare în care puterea politică, conducerea este în mîinile bătrînilor. [Gen. -iei. / < fr. gérontocratie, cf. gr. geron – bătrîn, kratos – putere].

GERONTOCRAȚIE s. f. sistem de guvernare în care puterea politică aparține bătrânilor. (< fr. gérontocratie)

GERONTOCRAȚIE ~i f. Sistem de guvernare în care organele de conducere sunt dominate de bătrâni. /<fr. gérontocratie

gerontocrație (desp. -to-cra-) s. f., art. gerontocrația, g.-d. gerontocrații, art. gerontocrației

gerontocrație (-to-cra-) s. f., art. gerontocrația, g.-d. gerontocrații, art. gerontocrației

gerontocrație s. f. (sil. -cra-), art. gerontocrația, g.-d. gerontocrații, art. gerontocrației; pl. gerontocrații

GERONTO- „bătrîn, bătrînețe, îmbătrînire”. ◊ gr. geron, ontos „bătrîn” > fr. géronto-, germ. id, engl. id., it. id. > rom. geronto-. □ ~crație (v. -crație), s. f., sistem de guvernare în care puterea aparține bătrînilor; ~ecologie (v. eco-₁ v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază relațiile dintre factorii de mediu și procesele de îmbătrînire; sin. gerontologie ecologică; ~fil (v. -fil₁), s. m. și f., persoană care prezintă gerontofilie; ~filie (v. -filie₁), s. f., perversiune constînd în atracția sexuală față de bătrîni; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care suferă de gerontofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., repulsie patologică față de persoanele în vîrstă; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în gerontologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază bătrînețea sub diversele sale aspecte biologice, psihologice, morfologice etc.; ~mimetic (v. -mimetic), adj., (despre un anumit caracter) care imită starea de bătrînețe; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., transformare morfologică datorată îmbătrînirii organismului; ~psihiatrie (v. psih/o-, v. -iatrie), s. f., geropsihiatrie*; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază modificările psihice concomitente îmbătrînirii cronologice.