GEOCHIMIE s. f. Știință care studiază răspândirea și deplasarea elementelor chimice care alcătuiesc scoarța Pământului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimie.

geochimie sf [At: MDT / P: ge-o~ / E: fr géochimie] Ramură a chimiei care studiază răspândirea și deplasarea elementelor chimice care alcătuiesc scoarța Pământului.

GEOCHIMIE s. f. Ramură a chimiei care studiază răspândirea și deplasarea elementelor chimice care alcătuiesc scoarța Pământului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géochimie.

GEOCHIMIE s. f. Ramură a chimiei care se ocupă cu studiul reacțiilor chimice dintre elementele care alcătuiesc scoarța pămîntului. – Pronunțat: ge-o-.

GEOCHIMIE s.f. Ramură a chimiei care se ocupă cu studiul reacțiilor chimice dintre elementele care alcătuiesc scoarța Pămîntului. [Gen. -iei. / < fr. géochimie].

GEOCHIMIE s. f. știință care studiază constituția chimică a globului terestru. (< fr. géochimie)

GEOCHIMIE f. Ramură a chimiei care se ocupă cu studiul elementelor chimice din scoarța Pământului. /<fr. géochimie

geochimie (desp. ge-o-) s. f., art. geochimia, g.-d. geochimii, art. geochimiei

geochimie (ge-o-) s. f., art. geochimia, g.-d. geochimii, art. geochimiei

geochimie s. f. (sil. ge-o-) → chimie