gazometru sn [At: IOANOVICI, TEHN. 22 / Pl: ~re / E: fr gazomètre] (Teh) 1 Rezervor în care se înmagazinează gazul¹ de iluminat produs de o uzină, pentru a fi distribuit consumatorilor. 2 Aparat cu care se măsoară cantitatea de gaz¹ care trece printr-o conductă.

GAZOMETRU, gazometre, s. n. 1. Aparat cu care se măsoară cantitatea de gaz (mai ales gaz de iluminat sau gaz metan) care trece printr-o conductă. 2. (Învechit) Rezervor în care se înmagazinează gazul înainte de a fi folosit și din care este distribuit apoi consumatorului, la o presiune regulată.

GAZOMETRU s.n. 1. Aparat pentru măsurarea cantității de gaz care străbate o conductă. 2. Rezervor pentru înmagazinarea de gaze și de distribuire a lor sub presiune constantă. [< fr. gazomètre].

GAZOMETRU s. n. 1. aparat pentru măsurarea contității de gaze care străbat o conductă. 2. rezervor pentru înmagazinarea și distribuirea gazelor sub presiune constantă. (< fr. gazomètre)

GAZOMETRU ~e n. Aparat pentru reglarea presiunii și măsurarea debitului de gaz într-o conductă; contor de gaz. /<fr. gazometre

gazometru n. 1. instrument de măsurat cantitatea de gaz întrebuințată într’o operațiune chimică; 2. aparat ce indică cantitatea de gaz ce arde într’un local.

*gazométru n., pl. e (gaz și metru, cuv. creat de Lavoisier). Aparat de măsurat cantitatea de gaz întrebuințată. Aparat de măsurat volumu gazuluĭ dintr’un rezervoriŭ.

gazometru (desp. -me-tru) s. n., art. gazometrul; pl. gazometre

gazometru (-me-tru) s. n., art. gazometrul; pl. gazometre

gazometru s. n. (sil. -tru), art. gazometrul; pl. gazometre

gazometru, -tre.

gazometru, gazometre s. f. fese de femeie.

a da cu gazometrul de pământ expr. (iron. – d. femei) a avea picioare scurte.

a-și târî gazometrul expr. (iron. – d. femei) a avea picioare scurte.