gaza vt [At: CONTEMP., 1949, nr. 159, 9/3 / Pzi: ~zez / E: fr gazer] 1 A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci etc.) 2 A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă. 3 A expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. 4 A arde capetele de fibre ieșite prin suprafața țesăturilor, prin trecerea produselor peste o flacără.

GAZA, gazez, vb. I. Tranz. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice, pentru otrăvirea anumitor organisme vii (paraziți, șoareci și insecte). ♦ A expune o zonă militară sau civilă acțiunii unor substanțe toxice, cu scopul exterminării în masă a armatei sau a populației (mijloc de luptă interzis de convențiile internaționale, dar folosit în războaiele imperialiste); a expune o persoană acțiunii mortale a gazelor într-o încăpere închisă (mijloc folosit de fasciștii germani împotriva populației civile). Zeci și sute de mii de copilași, smulși din brațele ocrotitoare ale mamelor, au fost gazați [de fasciștii germani] cu a cruzime de neînchipuit. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 9/3.

GAZA vb. I. tr. 1. A răspîndi gaze toxice într-o anumită zonă (pentru a distruge oameni sau alte viețuitoare); a infecta (o regiune) cu gaze toxice. 2. A arde capetele de fibre ieșite prin suprafața țesăturilor, prin trecerea produselor peste o flacără. [< fr. gazer].

GAZA vb. tr. 1. a răspândi, a infecta cu gaze toxice. 2. a arde capetele de fibre ieșite prin suprafața țesuturilor, prin trecerea produselor peste o flacără. (< fr. gazer)

A GAZA ~ez tranz. 1) (spații limitate) A expune acțiunii unor gaze toxice în vederea distrugerii unor organisme dăunătoare. 2) (persoane, anumite zone) A intoxica cu un gaz de luptă. 3) (lichide) A satura cu gaze. 4) (țesături) A trece peste o flacără pentru a arde capetele de fibre ieșite la suprafață. /<fr. gazer

Gaza f. oraș în Siria, vechea cetate a Filistenilor.

gaz² sn [At: BACOVIA, O. 47 / V: ~ă, (înv) ~ie sf (pl: gazii) / Pl: ~uri / E: fr gaze] (Înv) Voal Cf zăbranic. corectat(ă)

gază² sf [At: CORESI, ap. DHLR 546 / Pl: ~ze / E: ngr γάσα] (Îvr) Comoară.

gază¹ sf vz gaz²

gâză sf [At: EMINESCU, L. P. 125 / V: ghiză / Pl: ~ze / E: pbl fo] (Ent) 1 Nume generic dat insectelor mici zburătoare. 2 (Reg; îe) ~ de viermi Viermănar. 3 (Reg; îc) ~-de-carne Muscă-de-carne. 4 (Reg; îc) ~-de-vite Tăun. 5 (Reg; îc) ~za-calului Musca calului. 6 (Reg; îc) ~za-boului Băligar. 7 (Reg; îc) ~-de-miere, ~ folositoare Albină. corectat(ă)

ghiză² sf vz gâză

GAZ¹ s. n. Țesătură foarte subțire (de mătase); voal, zăbranic. Eșarfă de gas. ▭ Ce gînduri s-or fi încrucișînd oare în căpșoarele cele blonde, așa de drăgălaș învăluite în gazul și muselina care fluturau în bătaia vîntului. BART, S. M. 58.

GÎZĂ, gîze, s. f. Nume generic dat insectelor mici zburătoare. Fînațuri au fost bune, au avut strînsură și albinele; căci aceste gîze, pe cît spune norodul, merg una cu oile. SADOVEANU, Z. C. 325. Mii de felurite gîze speriate se ridicau din păpuriș, plutind ca niște nourași străvezii. BART, E. 167. Gîza își scuturase aripile pline de colbul de aur al florilor prin care zburase. GÎRLEANU, L. 31.

GAZ¹ s.n. (Text.) Voal de mătase. [< fr. gaze].

GAZ¹ s. n. voal de mătase. (< fr. gaze)

GÂZĂ ~e f. Insectă (zburătoare) de talie mică. /cf. pol. geiz

gaz n. stofă transparentă foarte ușoară (de bumbac sau de mătase): gaz ușor sânu-i ’nvelește BOL.

gâză f. Tr. (Maramureș) muscă. [Onomatopee].

2) *gaz n. și (maĭ bine) gáză f. (fr. gaze f., poate d. numele orașuluĭ Gaza, din Siria). Pînză ușoară și transparentă, de matasă, de in ș. a. V. tifon 1 și fludă.

gîză f., pl. e (rudă cu bîzîi. Cp. cu pol. giez, un fel de tăun). Nord. Insect mic, maĭ des musculiță.

gaza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gazez, 3 gazează; conj. prez. 1 sg. să gazez, 3 să gazeze

gaza (a ~) vb., ind. prez. 3 gazează

gaza vb., ind. prez. 1 sg. gazez, 3 sg. și pl. gazează

gaz² (voal) s. n.

gaz¹ (fluid) s. n., pl. gaze

gâză s. f., g.-d. art. gâzei; pl. gâze

gaz¹ (voal) s. n.

gâză s. f., g.-d. art. gâzei; pl. gâze

gaz (țesătură subțire) s. n.

gâză s. f., g.-d. art. gâzei; pl. gâze

gază (-zii), s. f. – Voal de mătase. Fr. gaze. Sec. XIX, înv.

gîză (gîze), s. f. – 1. Insectă. – 2. Lighioană, vietate. – Var. ghiză. Creație expresivă, bazată pe imitarea zumzăitului, cf. bîză, și sl. g(ŭ)myžĭ „insectă”. După Cihac, II, 120 și Scriban, din pol. giez, care pare mai puțin probabil. Candrea, Elemente, 406, presupune că trebuie să se plece de la un vb. imitativ *gîzîi, format ca bîzîi. – Der. gîzulie, gîjulie, gujulie, gîzoabă, s. f. (insectă). Din rom. provine rut. gadzulja „gîndac” (Candrea, Elemente, 406).

Gaza, unul dintre cele cinci orașe ale filistenilor, situat în sud-estul Palestinei, la 4 km de Mediterana și aproape de frontiera egipteană. Este amintit în Noul Testament (Fapte, 8, 27 și urm.) în legătură cu apostolul Filip, care propovăduia în Samaria.

GISEH (EL GÂZA, AL-JῙZAH) [el ghízəl], oraș în Egipt, pe Nil, în apropiere de Cairo; 2,2 mil. loc. (1990, cu suburbiile). Important centru de comunicații și comercial. Fabrici de țigarete, încălț., băuturi. În apropiere se află vestitul complex de monumente antice: piramidele lui Kheops, Khefren, Mykerinos și Marele Sfinx. Turism.

gaza, gazez v. t. a elimina gaze intestinale în prezența altor persoane.

GÂZĂ s. v. muscă.

GÂZĂ s. v. insectă.

gîză s. v. MUSCĂ.

GÎZĂ s. (ENTOM.) gînganie, hexapod, insectă, (pop.) goangă, muscă, (reg.) borză, (Transilv.) pepe.