GASTRONOM, -OAMĂ, gastronomi, -oame, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană căreia îi place mâncarea aleasă și care știe s-o aprecieze. – Din fr. gastronome.

gastronom, ~oamă smf [At: ODOBESCU, S. III, 24 / Pl: ~i, ~oame / E: fr gastronome] 1 Specialist în gastronomie (1). 2 Persoană căreia îi place mâncarea aleasă (și băutura bună) și știe să le aprecieze.

GASTRONOM, -OAMĂ, gastronomi, -oame, s. m. și f. Persoană căreia îi place mâncarea aleasă și care știe s-o aprecieze. – Din fr. gastronome.

GASTRONOM, -OAMĂ, gastronomi, -oame, s. m. și f. Persoană căreia îi place mîncarea bună și aleasă și care știe s-o aprecieze. Erau un soi de păsări foarte lăudat de gastronomii noștri străbuni. ODOBESCU, S. III 24.

GASTRONOM, -OAMĂ s.m. și f. Cel căruia îi plac mîncărurile bune și știe să le aprecieze. [< fr. gastronome].

GASTRONOM, -OAMĂ s. m. f. cunoscător fin, care știe să aprecieze mâncărurile alese. (< fr. gastronome)

GASTRONOM ~oamă (~omi, ~oame) m. și f. Persoană amatoare de mâncăruri gustoase (și care știe să le aprecieze calitatea). /<fr. gastronome

gastronom m. cel ce cunoaște și ține la mâncări bune.

*gastronóm, -ă saŭ -oámă s. Care caută mîncărĭ bune și alese: Lucúl era un celebru gastronom.

gastronom (rar) s. m., pl. gastronomi

gastronom (rar) s. m., pl. gastronomi

gastronom s. m., pl. gastronomi

GASTRO- „stomac, pîntece; abdominal, ventral”. ◊ gr. gaster, gastros „stomac” > fr. gastro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. gastro-. □ ~cel (v. -cela), s. n., hernie a stomacului; ~cronoree (v. crono-, v. -ree), s. f., prelungire a duratei de secreție gastrică; ~diafanoscopie (v. diafano-, v. -scopie), s. f., explorare a stomacului prin transparența pereților săi, produsă de sursa luminoasă a unui esogastroscop; ~duodenostomie (v. duodeno-, v. -stomie), s. f., creare operatorie a unei anastomoze între stomac și duoden; ~enteralgie (v. enter/o-, v. -algie), s. f., durere gastrointestinală; ~enterolog (v. entero-, v. -log), s. m. și f., specialist în gastroenterologie; ~enterologie (v. entero-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază bolile aparatului digestiv; ~enteroptoză (v. entero-, v. -ptoză), s. f., cădere patologică a stomacului și a intestinelor; ~enterostomie (v. entero-, v. -stomie), s. f., deschidere chirurgicală în vederea realizării unei comunicații directe între stomac și intestin; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre microorganisme) care parazitează cavitatea gastrică a unor animale; ~gastrostomie (v. gastro-, v. -stomie), s. f., creare operatorie a unei anastomoze între cardia și pilor; ~graf (v. -graf), s. n., instrument pentru înregistrarea grafică a mișcărilor stomacului; ~histeropexie (v. histero-₁, v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a uterului pe cale abdominală; ~histerotomie (v. histero-₁, v. -tomie), s. f., operație cezariană; ~jejunostomie (v. jejuno-, v. -stomie), s. f., creare operatorie a unei anastomoze între stomac și o ansă jejunală; ~latrie (v. -latrie), s. f., pasiune excesivă pentru mîncare; ~latru (v. -latru), s. m. și f., persoană preocupată în mod excesiv de mîncare; ~lit (v. -lit₁), s. n., concrețiune de calcar care se află în stomacul racului și din care ia naștere crusta; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Studiul stomacului. 2. Tratat de artă culinară; ~malacie (v. -malacie), s. f., înmuiere a peretelui stomacului; ~megalie (v. -megalie), s. f., stare caracterizată prin mărirea dimensiunilor stomacului; ~mel (v. -mel₁), s. m., monstru care prezintă gastromelie; ~melie (v. -melie), s. f., monstruozitate congenitală care se manifestă prin prezența membrelor anexate de abdomen; ~menie (v. -menie), s. f., hemoragie gastrică periodică, survenind ca o menstruație vicariantă; ~miotomie (v. mio-₁, v. -tomie), s. f., incizie chirurgicală a pilorului; ~mixoree (v. mixo-₁, v. -ree), s. f., exagerare a secreției sucului gastric; ~mucoree (v. muco-, v. -ree), s. f., secreție excesivă de mucus în sucul gastric; ~nom (v. -nom₁), s. m. și f., persoană cu gusturi culinare rafinate; ~nomie (v. -nomie), s. f., arta de a prepara produse culinare deosebite sau de a le aprecia calitatea; ~pareză (v. -pareză), s. f., atonie gastrică; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile stomacului; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a stomacului deplasat; ~piloroduodenojejunostomie (v. piloro-, v. duodeno-, v. jejuno-, v. -stomie), s. f., creare operatorie a unei anastomoze între stomac, pilor și duoden, pe de o parte, și o ansă jejunală, pe de altă parte; ~plastie (v. -plastie), s. f., refacere chirurgicală a stomacului diform sau defect; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a stomacului; ~pode (v. -pod), s. n. pl., clasă de moluște univalve cu corpul acoperit cu o cochilie calcaroasă și care se tîrăsc cu ajutorul unui picior muscular așezat sub pîntece; sin. gasteropode; ~por (v. -por), s. m., orificiu al gastrulei; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., deplasare patologică a stomacului; sin. batigastrie; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură chirurgicală a stomacului; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie gastrică; ~ree (v. -ree), s. f., secreție gastrică abundentă; ~rexie (v. -rexie), s. f., ruptură gastrică; ~scop (v. -scop), s. n., instrument cu care se examinează interiorul stomacului; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare optică a interiorului stomacului cu ajutorul gastroscopului; ~spasm (v. -spasm), s. n., contracție spasmodică a pereților stomacului; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., îngustare patologică a unui orificiu gastric; ~stomie (v. -stomie), s. f., deschidere operatorie a stomacului; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., studiu al schimbărilor suferite de produsele alimentare în timpul preparării lor culinare; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament medical pe bază de extract de mucoasă gastrică animală; ~tomie (v. -tomie), s. f., deschidere chirurgicală a stomacului; ~tonometrie (v. tono-, v. -metrie₁), s. f., măsurare a tensiunii intragastrice cu ajutorul insuflării de aer în stomac; ~zoizi (v. -zoid), s. m. pl., polipi care au funcția de a hrăni colonia de hidrozoare.