gălbenuș, ~ă [At: ANON. CAR. / V: ~băn~, ~bin~ / Pl: ~e, ~uri, ~i / E: galben + -uș] 1 sn (Adesea complinit prin „de ou”) Parte sferică, galbenă a oului de pasăre și de reptilă, bogată în substanțe nutritive. 2 a (Nob) Gălbui. 3 smp Plantă din familia compozitelor, cu tulpina ramificată în partea inferioară, cu flori galbene, în capitule, care crește prin locuri virane, câmpuri Si: iarba găinii, nechită (Crepis setosa). 4 smp (Bot; reg) Cojarniță Si: (reg) barba-lupului, lăptuca-iepurilor, măsălariu, pojarniță, sunătoare (Crepsis pulchra). 5 sfp (Bot; reg) Găinuși (Potentilla chrysantha). 6 sfp (Bot; reg) Buruiană de cinci degete (Potentilla recta). 7 sfp (Bot; reg) Scrântitoare. 8 sfp Oul inului (Camelina alyssum). 9 sn (Bot; reg; șîf ~e; șîc ~a inului) Lubiț (Camellina sativa).

GĂLBENUȘ, gălbenușuri, s. n. (Adesea determinat, pleonastic, prin «de ou») Partea centrală, de culoare galbenă, a oului de pasăre și de reptilă, înconjurată de albuș (și reprezentînd un ovul, în cazul cînd nu a fost fecundat sau un ou propriu-zis, în cazul cînd a fost fecundat). ◊ (În comparații) Oala se sparse ca un ou și risipi cît colo un gălbenuș scînteietor și fumegînd! Căci era plină, plină cu aur. GALACTION, O. I 149.

GĂLBENUȘ ~uri n. Partea din mijloc, de culoare galbenă, a oului de pasăre sau de reptilă. [Pl. și gălbenușe] /galben + suf. ~uș

gălbenúș n., pl. urĭ. Globu galben din mijlocu ouluĭ.

gălbănuș sn vz gălbenuș

gălbinuș, ~ă a, sn, sm, sf vz gălbenuș

gălbinuș n. 1. globul galben din mijlocul oului; 2. plantă cu florile galbene, crește prin locuri nisipoase și se cultivă pentru semințele-i oleaginoase (Camelina sativa).

gălbenuș s. n., pl. gălbenușuri

gălbenuș s. n., pl. gălbenușuri

gălbenuș s. n., pl. gălbenușuri / gălbenușe

gălbenuș, pl. gălbenușuri

gălbenuș.

GĂLBENUȘ s. v. lubiț.

GĂLBENUȘ s. (BIOL.) vitellus.

gălbenuș s. v. LUBIȚ.

a sălta gălbenușul expr. (intl.) a lua partea cea mai însemnată a unui câștig.