GĂLBENEA, gălbenele, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina groasă, cu frunze lanceolate și dințate și cu flori galbene (Rorippa amphibia). 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă în partea de jos, cu frunze palmate și cu flori galbene-aurii (Ranunculus pedatus). ◊ Gălbenele de pădure = plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri și cu flori galbene-aurii (Ranunculus aureus). 3. (La pl.) Numele a trei plante erbacee din familia primulaceelor: a) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunzele ovale acoperite cu peri și cu flori galbene (Lysimachia punctata); b) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunze ovale-lunguiețe și cu flori galbene dispuse în panicule terminale (Lysimachia vulgaris); c) drețe (Lysimachia nummularia). – Galben + suf. -ea.

GĂLBENEA, gălbenele, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina groasă, cu frunze lanceolate și dințate, cu flori galbene, care crește în locuri umede (Rorippa amphibia). 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă în partea de jos, cu frunze palmate și cu flori galbene-aurii (Ranunculus pedatus). ◊ Gălbenele de pădure = plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri și cu flori galbene-aurii, care crește în regiuni înalte (Ranunculus aureus). 3. (La pl.) Numele a trei plante erbacee din familia primulaceelor: a) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunzele ovale acoperite cu peri și cu flori galbene (Lysimachia punctata); b) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunze ovale-lunguiețe și cu flori galbene dispuse în panicule terminale (Lysimachia vulgaris); c) drețe (Lysimachia nummularia). – Galben + suf. -ea.

GĂLBENEA, gălbenele, s. f. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene și cu frunze lungi, în formă de lance; crește prin mlaștini și bălți sau prin ape lin curgătoare (Rorippa amphibia). 2. (La pl.) Plantă erbacee cu flori galbene și fructe reunite în spic (Ranunculus pedatus).

GĂLBENEA ~ele f. 1) Plantă erbacee, cu tulpina groasă și înaltă, având frunze crestate și flori galbene, care crește în locuri umede. 2) la pl. Plantă erbacee cu frunze palmate și cu flori galbene-aurii, cultivată în scopuri decorative și medicinale. /galben + suf. ~ea

gălbeni vi, vtr [At: DA / Pzi: ~nesc / E: galben] 1-3 (Îvp) A (se) îngălbeni.

gălbini vi, vtr vz gălbeni

îngălbeni [At: VARLAAM, ap. TDRG / V: (îvr) ~bini / Pzi: ~nesc / E: în- + galben] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni galben. 3 vr (D. frunze, foi etc.) A se veșteji. 4-5 vri (D. oameni) A deveni palid. 6-7 vri (Pex) A se trece.

îngălbini v vz îngălbeni

GĂLBENI vb. IV v. îngălbeni.

GĂLBINI vb. IV v. îngălbeni.

ÎNGĂLBENI, îngălbenesc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni galben, palid; p. ext. a se ofili, a se veșteji, a se trece. Șapte prunci, zi cu zi, se îngălbeneau ca buruiana. CAMILAR, N. I 214. Frunza tînjea, se îngălbenea; celelalte, de pe același copac, parcă se îngălbeniseră și mai repede. GÎRLEANU, L. 42. Ionel zicea, Însă cum zicea, El îngălbenea Și rău îi părea C-a vorbit minciună, N-a zis vorbă bună. COȘBUC, P. II 158. ◊ Tranz. Soarele a îngălbenit hîrtia. – Variante: (regional) îngălbini (ALECSANDRI, P. P. 90, id. P. III 143, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 212), gălbeni (RUSSO, O. 51), gălbini (ȘEZ. I 171) vb. IV.

ÎNGĂLBINI, vb. IV v. îngălbeni.

A SE ÎNGĂLBENI mă ~esc intranz. 1) A căpăta culoarea galbenă; a deveni galben. 2) (despre persoane) A deveni palid; a păli. /în + galben

A ÎNGĂLBENI ~esc tranz. A face să se îngălbenească. /în + galben

îngălbenì v. a (se) face galben, a deveni palid.

îngălbenésc v. tr. Fac galben: timpu îngălbenește hîrtia. V. intr. Devin galben: am îngălbenit de frică. V. refl. Devin galben: frunzele s’aŭ îngălbenit de toamnă. Devin palid: omu s’a îngălbenit de frică.

gălbenea (plantă) s. f., art. gălbeneaua, g.-d. art. gălbenelei; pl. gălbenele (cremă de ~)

gălbenea (plantă) s. f., art. gălbeneaua, g.-d. art. gălbenelei; pl. gălbenele, art. gălbenelele

gălbenea (bot. ) s. f., art. gălbeneaua, g.-d. art. gălbenelei; pl. gălbenele

gălbeni (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gălbenesc, 3 sg. gălbenește, imperf. 1 gălbeneam; conj. prez. 1 sg. să gălbenesc, 3 să gălbenească

îngălbeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenesc, 3 sg. îngălbenește, imperf. 1 îngălbeneam; conj. prez. 1 sg. să îngălbenesc, 3 să îngălbenească

gălbeni (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gălbenesc, imperf. 3 sg. gălbenea; conj. prez. 3 să gălbenească

îngălbeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenesc, imperf. 3 sg. îngălbenea; conj. prez. 3 să îngălbenească

gălbeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gălbenesc, imperf. 3 sg. gălbenea; conj. prez. 3 sg. și pl. gălbenească

îngălbeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenesc, imperf. 3 sg. îngălbenea; conj. prez. 3 sg. și pl. îngălbenească

îngălbenesc, -neam 1 imp.

GĂLBENEA s. (BOT.) 1. (Rorippa amphibia) (reg.) hreniță, floare-de-leac. 2. (Ranunculus polyanthemos; la pl.) (reg.) boglar, piciorul-cocoșului. 3. gălbenele de munte (Ranunculus carpaticus) = (reg.) piciorul-cocoșului. 4. v. păștiță.

GĂLBENEA s. (BOT.) 1. (Rorippa amphibia) (reg.) hreniță, floare-de-leac. 2. (Ranunculus polyanthemos; la pl.) (reg.) boglar, piciorul-cocoșului. 3. gălbenele de munte (Ranunculus carpaticus) = (reg.) piciorul-cocoșului. 4. (Anemone ranunculoides; la pl.) găinușă, păștiță, dediței-galbeni (pl.), floarea-paștilor, floarea-păsărilor, floarea-vîntului-galbenă, (reg.) breabăn, păscuță, turculeț, zlac, muscerici-galbeni (pl.), pîinea-paștelui.

GĂLBENELE s. pl. v. drețe, duminecea, filimică, floare-de-leac, iarbă-de-lingoare, lotus, piciorul-cocoșului.

GĂLBENI vb. v. îngălbeni, ofili, păli, trece, usca, veșteji.

ÎNGĂLBENI vb. 1. v. păli. 2. v. ofili.

gălbenele s. pl. v. DREȚE. DUMINECEA. FILIMICĂ. FLOARE-DE-LEAC, IARBĂ-DE-LINGOARE. PICIORUL-COCOȘULUI.

gălbeni vb. v. ÎNGĂLBENI. OFILI. PĂLI. TRECE. USCA. VEȘTEJI.

ÎNGĂLBENI vb. 1. a păli, (înv. și reg.) a (se) serbezi. (A ~ de emoție.) 2. a (se) ofili, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tînji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)

gălbeni, gălbenesc, vb. tranz., refl. – A (se) îngălbeni. – Din galben (< lat. galbinus) (DEX, MDA).

CALENDULA L., GĂLBENELE, fam. Compositae. Gen de plante erbacee, anuale și vivace, originare din sudul Europei, nordul Africii, cca 25 specii, cca 50 cm înălțime. Tulpină cu miros particular, fragilă, erectă, ramificată. Frunze alterne, oblonge pînă la lanceolate, sesile, cu margini ciliate. Fiori (albe, galbene, roșii-portocalii) în capitule mari, terminale, în care florile discului, mascule, sînt sterile, cele radiale, fertile. Fructul, achenă lungă, țepoasă.

a se îngălbeni de frică expr. a se speria foarte tare.