11 definiții pentru gâdilător
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GÂDILĂTOR, -OARE, gădilători, -oare, adj. Care gâdilă; care produce o senzație plăcută. [Var.: gâdilitor, -oare adj.] – Gâdila + suf. -ător.
gâdilător, ~oare a [At: PISCUPESCU, O. 110/9 / V: ~lit~ / Pl: ~i, ~oare / E: gâdila + -ător] (Rar) 1 Care gâdilă (1). 2 (Pex) Care produce o senzație plăcută Cf gâdila (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÂDILĂTOR, -OARE, gâdilători, -oare, adj. (Rar) Care gâdilă; care produce a senzație plăcută. [Var.: gâdilitor, -oare adj.] – Gâdila + suf. -ător.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GÂDILITOR, -OARE adj. v. gâdilător.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gâdilitor, ~oare a vz gâdilător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÂDILITOR, -OARE, adj. v. gâdilător.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GÎDILITOR, -OARE, gîdilitori, -oare, adj. (Rar) Care gîdilă. Cîte un hohot de rîs, tînăr, gîdilitor, se auzea ca o notă clară peste murmurul de vorbe. VLAHUȚĂ, O. A. III 3.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gădilător a. care gădilă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gâdilător adj. m., pl. gâdilători; f. sg. și pl. gâdilătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gâdilător adj. m., pl. gâdilători; f. sg. și pl. gâdilătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gâdilător adj. m., pl. gâdilători; f. sg. și pl. gâdilătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
gâdilător, gâdilătoareadjectiv
- 1. Care gâdilă; care produce a senzație plăcută. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cîte un hohot de rîs, tînăr, gîdilitor, se auzea ca o notă clară peste murmurul de vorbe. VLAHUȚĂ, O. A. III 3. DLRLC
-
etimologie:
- Gâdila + sufix -ător. DEX '98 DEX '09