fumarolă sf [At: LTR² / Pl: ~le / E: fr fumerolle, it fumarola] 1 Produs gazos (hidrogen, azot, clor, oxigen, oxizi de carbon etc.) cu temperatură ridicată, emis de vulcani prin cratere și prin crăpături sau degajat din curgerile de lavă. 2 Degajare a fumarolei (1).

FUMAROLĂ s.f. Produs gazos emis prin craterele și crăpăturile vulcanilor sau degajat de lavă. [< it. fumaruolo, cf. fr. fumerolle].

FUMAROLĂ s. f. produs gazos emis prin craterele și crăpăturile vulcanilor, degajat de lavă în perioada activă. (< it. fumarola, fr. fumerolle)

FUMAROLĂ ~e f. mai ales la pl. Produs gazos fierbinte, degajat dintr-un vulcan în timpul activității acestuia. /<fr. fumerolle, it. fumarola

*fumarólă f., pl. e (it. fumaróle, f. pl. d. fumo, fum). Emanațiune de gaz și de abur mineralizator la vulcanĭ.

FUMAROLE s. f. pl. Produse gazoase emise de vulcani prin cratere și crăpături sau degajate din curgerile de lavă.

fumarolă s. f., g.-d. art. fumarolei; pl. fumarole

fumarolă s. f., g.-d. art. fumarolei; pl. fumarole

fumarolă s. f., g.-d. art. fumarolei; pl. fumarole

fumarole, (engl.= fumarole), emisiune de gaze și vapori combustibili provenită în urma activității vulcanice și caracterizată prin temperaturi ridicate și compoziție chimică complexă. În funcție de acești factori se disting: f. uscate, cu tempe-raturi mai mari de 373°C, lipsite de apă și bogate în azot, oxid de carbon, hidrogen, metan, vapori de clorură de Na și de K etc.; f. acide cu temperaturi apropiate de punctul critic al apei (373°C), bogate în hidrogen sulfurat, dioxid de sulf, oxid de carbon etc.; f. alcaline cu temperaturi cuprinse între 400 și 1 000°C și o compoziție dată de clorura de amoniu, amoniac, apă, oxid de carbon. V. și solfatare.