opțiuni
  • info

3 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUMĂRIT s. n. Dare percepută în Țara Românească și în Moldova, în sec. XVII, pe fiecare coș de fum al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă. – Fum + suf. -ărit.

FUMĂRIT s. n. Dare percepută în Țara Românească și în Moldova, în sec. XVII, pe fiecare coș de fum al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă. – Fum + suf. -ărit.

fumărit sns [At: M. COSTIN, ap. LET. II, 59/17 / E: fum + -ărit] (Înv) Dare percepută în Țara Românească și în Moldova, în sec. XVII, pe fiecare coș de fum al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă.

FUMĂRIT s. n. (Învechit) Impozit plătit în secolul al XVII-lea pe fiecare coș al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă. Se așezase dajdie, supt numire de fumărit. BĂLCESCU, O. I 121.

FUMĂRIT n. înv. Impozit pentru fiecare coș de fum. /fum + suf. ~ărit

fumărit n. od. dare pe cămin ce plătiau proprietarii de cârciume: am fost cu vinăriciul... și cu fumăritul FIL.

fumărít n., pl. urĭ (d. fum). Vechĭ. Un bir care se plătea de fie-care fum, adică de fiecare casă. Azĭ. Est. Rar. Loc de casă: mĭ-am cumpărat un fumărit.

fumări [At: STANCU, D. 19 / Pzi: ~resc / E: fum + -ări] (Pop) 1 vi A fumega. 2 vt A afuma.

FUMĂRI, fumăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afuma. Toamna se duceau, fumăreau stupii, storceau mierea din faguri. STANCU, D. 21.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fumărit s. n.

fumărit s. n.

fumărit s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FUMĂRIT s. (IST.) (înv.) ajutorință. (~ul era o dare ce se percepea pe casa fiecărui contribuabil.)

FUMĂRIT s. (IST.) (înv.) ajutorință. (~ era o dare ce se percepea pe casa fiecărui contribuabil.)

Intrare: fumărit (part.)
fumărit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fumărit
  • fumăritul
  • fumărită
  • fumărita
plural
  • fumăriți
  • fumăriții
  • fumărite
  • fumăritele
genitiv-dativ singular
  • fumărit
  • fumăritului
  • fumărite
  • fumăritei
plural
  • fumăriți
  • fumăriților
  • fumărite
  • fumăritelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: fumărit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fumărit
  • fumăritul
  • fumăritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • fumărit
  • fumăritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: fumări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fumări
  • fumărire
  • fumărit
  • fumăritu‑
  • fumărind
  • fumărindu‑
 singular plural
  • fumărește
  • fumăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fumăresc
 (să)
  • fumăresc
  • fumăream
  • fumării
  • fumărisem
a II-a (tu)
  • fumărești
 (să)
  • fumărești
  • fumăreai
  • fumăriși
  • fumăriseși
a III-a (el, ea)
  • fumărește
 (să)
  • fumărească
  • fumărea
  • fumări
  • fumărise
plural I (noi)
  • fumărim
 (să)
  • fumărim
  • fumăream
  • fumărirăm
  • fumăriserăm
  • fumărisem
a II-a (voi)
  • fumăriți
 (să)
  • fumăriți
  • fumăreați
  • fumărirăți
  • fumăriserăți
  • fumăriseți
a III-a (ei, ele)
  • fumăresc
 (să)
  • fumărească
  • fumăreau
  • fumăriră
  • fumăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fumăritsubstantiv neutru

  • 1. Dare percepută în Țara Românească și în Moldova, în secolul XVII, pe fiecare coș de fum al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ajutorință
    • format_quote Se așezase dajdie, supt numire de fumărit. BĂLCESCU, O. I 121. DLRLC
etimologie:
  • Fum + sufix -ărit. DEX '98 DEX '09

fumări, fumărescverb

  • 1. rar Afuma. DLRLC
    sinonime: afuma
    • format_quote Toamna se duceau, fumăreau stupii, storceau mierea din faguri. STANCU, D. 21. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.