opțiuni
  • info

9 definiții pentru fuguță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUGUȚĂ, fuguțe, s. f. Diminutiv al lui fugă1. ♦ (Adverbial, în forma fuguța) Degrabă, fuga! ◊ Expr. A da fuguța = a se duce repede; a fugi. Fuga-fuguța[1] = foarte repede, repede de tot. – Fugă1 + suf. -uță. modificată

  1. În original: fuga-fuga. Modificat cf. DEX ’84. — gall

fuguță sf [At: CDDE / Pl: ~țe / E: fugă1 + -uță] 1-2 (Șhp) Fugă1 (8) (ușoară) Si: fuguliță (1-2), fugușoară (1-2).

FUGUȚĂ, fuguțe, s. f. Diminutiv al lui fugă1 ♦ (Adverbial, în forma fuguța) Degrabă, fuga! ◊ Expr. A da fuguța = a se duce repede; a fugi. Fuguța-fuguța = foarte repede, repede de tot. – Fugă1 + suf. -uță.

FUGUȚĂ s. f. Diminutiv al lui fugă. A tras o fuguță pînă acasă. ♦ (Adverbial, în forma fuguța) Fuga, degrabă. Leana lu Lică plecă fuguța în grădină, mișcîndu-și greu trupul plinuț. V. ROM. decembrie 1951, 201. (Expr.) A da fuguța = a fugi, a se duce repede. Au dat cocoșelul fuguța la dînsul. SBIERA, P. 295. Fuga-fuguța = repede-repede.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fuguță s. f., g.-d. art. fuguței; pl. fuguțe

fuguță s. f., g.-d. art. fuguței; pl. fuguțe

fuguță s. f., g.-d. art. fuguței; pl. fuguțe

+fuga-fuguța (foarte repede) adv.

+fuguța adv. (a se duce ~)

Intrare: fuguță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fuguță
  • fuguța
plural
  • fuguțe
  • fuguțele
genitiv-dativ singular
  • fuguțe
  • fuguței
plural
  • fuguțe
  • fuguțelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fuguță, fuguțesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui fugă. DEX '09 DLRLC
    • format_quote A tras o fuguță până acasă. DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial (În forma fuguța) Fuga! DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: degrabă
      • format_quote Leana lu Lică plecă fuguța în grădină, mișcîndu-și greu trupul plinuț. V. ROM. decembrie 1951, 201. DLRLC
      • chat_bubble A da fuguța = a se duce repede. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: fugi
        • format_quote Au dat cocoșelul fuguța la dînsul. SBIERA, P. 295. DLRLC
      • chat_bubble Fuga-fuguța = repede-repede, foarte repede, repede de tot. DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • Fugă + sufix -uță. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.