2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUȘTE, fuști, s. f. (Înv.) Suliță de lemn cu vârful de fier; lance. – Lat. fustis.

FUȘTE, fuști, s. f. (Înv.) Suliță de lemn cu vârful de fier; lance. – Lat. fustis.

fuște sf [At: CORESI, PS. 246 / V: ~ti (Pl: ~tiuri) / Pl: ~ti, (3-4) și ~uri / E: ml fustis] 1 (Înv) Bâtă. 2 (Înv) Toiag. 3 (Reg) Prăjină groasă Si: (reg) paliță. 4 (Înv) Suliță de lemn cu vârful de fier Si: lance. 5 (Reg; îffuști) Baionetă.

FUȘTE ~i f. înv. Suliță de lemn, având la capăt un vârf de fier; lance. /<lat. fustis

fúște m., pl. fuștĭ (lat. fústis, băț, cĭomag; it. fusto, cotor, fr. fût, condac, patu puștiĭ. V. fuștel, prefuste, afet). Vechĭ. Cĭomag. Suliță. – Și fușt, n., pl. fușturĭ.[1] – Și azĭ în Rț. fuște, m., fuștel (la ceapă și la războĭu de țesut). modificată

  1. În original furĭ, probabil greșit. — gall

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fuște (înv.) s. f., g.-d. art. fuștii; pl. fuști

fuște (înv.) s. f., g.-d. art. fuștii; pl. fuști

fuște s. f., g.-d. art. fuștii; pl. fuști

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FUȘTE s. v. bâtă, ciomag, lance, măciucă, suliță.

fuște s. v. BÎTĂ. CIOMAG. LANCE. MĂCIUCĂ. SULIȚĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fuște (-e), 1. (Înv.) Bîtă, par, prăjină. – 2. (Înv.) Suliță, lance. – Var. fuștiu. Mr. fuște, megl. fușt. Lat. fustis (Pușcariu 690; Candrea-Dens., 704; DAR), cf. it. fusto, fr. fût. Cf. și fuscel.Der. fuștaș (var. fustaș), s. m. (sulițaș, soldat de infanterie, înarmat cu spadă și lance, care slujea la Sfat și la Palat; proveneau din anumite locuri obligați să îndeplinească acest serviciu și slujeau timp de o lună).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FUȘTE subst. 1. Fuște, Bucur (Șchei I); -a (Ard). 2. Fuști, Sofronie, mold. (Bal VI); -lă (Cat mold II). 3. Fuștele, Luca, mold. (Glos; 17 A V 236; C Neamț II 14). 4. Fustașul Ift., 1786 (Gorovei, Folticenii 14); – Ion (Î Div); – fam. (Sur XIII) < fustaș „lăncier” (DLR). 5. Fîște, S. (Bîr III), cf. varianta fîștiu = fuște.

Intrare: fuște
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fuște
  • fuștea
plural
  • fuști
  • fuștile
genitiv-dativ singular
  • fuști
  • fuștii
plural
  • fuști
  • fuștilor
vocativ singular
plural
Intrare: Fuște
Fuște nume propriu
nume propriu (I3)
  • Fuște
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fuște, fuștisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.