fruct² sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: fr fruit refăcut după fruct¹] (Cns) Înclinare a zidului exterior, din cauza diferenței de grosime dintre partea inferioară și cea superioară a acestuia.

fruct¹ sn [At: EMINESCU, N. 40 / V: ~ă sf / Pl: ~e / E: ml fructus] 1 Produs care apare și se dezvoltă din pistilul unei flori fecundate și care conține semințele Si: (îvp) poamă. 2 (Îs) ~e zaharate (sau zaharisite) Fructe întregi sau părți de fructe sau de plante îmbibate cu sirop de zahăr și cu glucoză și acoperite, de obicei, cu o crustă de zahăr. 3 Produse vegetale care servesc ca hrană. 4 (Îs) ~e de mare Crustacee și moluște marine comestibile. 5 (Fig) Beneficiu material sau moral al unei acțiuni, al unei activități sau al unei situații Si: profit, rod, venit. 6 (Fig) Rezultat bun sau rău al unei acțiuni. 7 (Jur; înv; îs) ~e civile Chirie. 8 (Jur; înv) Dobândă.

FRUCT, (1, 2) fructe, s. n. 1. Produs care apare și se dezvoltă din ovarul unei flori fecundate și care conține semințele; rod. Ne-a dat să mîncăm zarzăre... Bune fructe. SADOVEANU, F. J. 38. Arbuști necunoscuți, cu frunzele lucioase și neatinse de frigul toamnei, cu spini ciudați, cu fructe rotunde, mici, violete. C. PETRESCU, Î. I 147. O mînă osoasă prinse tremurătoare fructul. SAHIA, N. 106. 2. Fig. Rezultat firesc al unei activități sau situații. Fructele unei activități intense. Fructul cugetărilor sale. ▭ [Revoluția] e fructul unei îndelungi stări de lucruri și nimic nu o mai poate opri. CAMIL PETRESCU, B. 88.

FRUCT s.n. 1. Ansamblul organelor vegetale care se dezvoltă după fecundația unei flori și care conțin semințele plantei respective; poamă, rod. 2. Produse vegetale care servesc ca hrană; rod. 3. Produs, profit, rezultatul material sau moral al unei acțiuni etc.; beneficiu. ♦ (Fig.) Operă, rezultat al unor străduințe, al muncii etc. 4. (Constr.) Înclinare a zidului exterior, datorită diferenței de grosime dintre partea inferioară și cea superioară a acestuia. [< lat. fructus].

FRUCT s. n. 1. organ vegetal care se dezvoltă din ovarul fecundat, conținând semințele plantei respective; poamă, rod. 2. produs, profit, rezultatul unei acțiuni etc.; beneficiu. ◊ (fig.) rezultat al unor străduințe, al muncii etc. 3. înclinare față de verticală a feței văzute a unui element de construcție. (< lat. fructus)

FRUCT ~e n. 1) Organ care se dezvoltă din ovarul unei flori fecundate și care conține semințele plantei. 2) mai ales la pl. Rod comestibil al pomilor fructiferi. 3) fig. Rezultat al unei acțiuni; rod; consecință. /<lat. fructus

fruct n. 1. productul vegetalelor; 2. pl. tot ce pământul produce pentru hrană; 3. fig. folos, rezultat (bun sau rău): fructele muncii sale; 4. Jur. veniturile unei moșii sau unui imobil.

*fruct n., pl. e (lat. fructus. V. frupt, frugal, uzufruct). Poamă, rod (măr, pară, portocală ș. a.). Orĭ-ce rod (sămînță) de plantă. Fals frupt. Pl. Rezultat (bun saŭ răŭ): fructu munciĭ, leniĭ.

fructă sf vz fruct¹

legume-fructe s. f. pl.tant. Magazin specializat în desfacerea legumelor și a fructelor ◊ „Unități de legume-fructe.” Sc. 6 II 74 p. 6. ◊ „Un punct comercial care cuprinde un magazin alimentar cu autoservire, un magazin de legume-fructe și o mercerie-parfumerie etc.” Sc. 17 XI 78 p. 5. ◊ „Magazin alimentar cu autoservire, pâine, lapte, carne, galanterie-parfumerie, mercerie, farmacie, legume-fructe, sifoane.” R.l. 15 XII 78 p. 5; v. și dulciuri-răcoritoare, microcomplex (din legume + fructe)

fruct s. n., pl. fructe

fruct s. n., pl. fructe

fruct s. n., pl. fructe

FRUCT s. (BOT.) poamă, rod, (Mold.) poricale (pl.), (înv.) plod. (Arbore cu multe ~.)

FRUCT s. (BOT.) poamă, rod, (Mold.) poricale (pl.), (înv.) plod. (Arbore cu multe ~.)

fruct (fructe), s. n. – Produs care apare din floare, rod. Lat. fructus (sec. XIX). Este dublet al lui frupt. – Der. fructar, s. m. (persoană care vinde fructe); fructărie, s. f. (prăvălie unde se vînd fructe); fructifer, adj., din fr.; fructuos, adj., din fr.; fructifica, vb. (a folosi), din lat. fructificare (sec. XIX); infructuos, adj., din fr.

FRUCTE. Subst. Fruct, poamă, pomiță (dim.), pomoroage (reg.). Afină. Agrișă, lună turcească. Alună de pămînt (americană), arahidă. Ananas. Banană. Caisă. Căpșună. Chitră. Cireașă; cireașă amară; cireașă neagră; cireșe pietroase; pietroase; cireașă lipicioasă; cireașă pîrgaviță. Coacăză, pomușoară (reg.), struguri negri. Corcodușă, zarzără (reg.). Curmală. Dovleac, dovlecel, ludae (reg.), curcubetă (reg.), bostan (reg.), bostănel (dim., reg.). Dudă, agudă (reg.), fragă de pom (reg.). Fistic. Fragă, frăguță (dim., pop.), frăguliță (pop.), frăgușoară (pop.). Grepfrut, grep. Gutuie, gutuiță (dim.), măr-gutuie (reg.), alămîioară (reg.). Lămîie. Mandarină. Măceașă. Mălină. Măr, merișor (dim.); măr crețesc; măr domnesc; măr dulce; măr parmen (auriu), parmen; măr pătul, pătul; mere renete, renete; măr ursesc; măr pădureț; ionatan; măr văratic; măr iernatic; măr nevestesc; măr cîinesc. Măslină, olivă (înv. și reg.). Mură, murișoară (dim.). Nucă, nucșoară (dim.). Nucă de cocos. Pară; pere harbuzești; pară crăiască; pară popească; pară ursească; pară iernatică; pară cîinească; napoleon; pară bergamotă, bergamotă, pere pădurețe, pere mălăiețe. Piersică. Porumbă, porumbel, scorombar (reg.), scoroambă (reg.). Pepene (verde), harbuz (reg.), bostan (reg.), pepenaș (dim.), pepenoi (augm.); pepenoaică, pepenoaie (rar); pepene galben; cantalup. Portocală. Prună, perjă (reg.), goldană, prune ursești, prune bistrițe, prune brumării, renglote. Rodie, granată (înv. și pop.). Roșcovă. Scorușă. Smochină. Strugure, strugurel (dim.), struguraș, poamă (reg.), pomuță (dim., reg.); alicante; aligote; băbească; hamburg; cabernet; fetească; lacryma-christi; muscat; napoleon; pinot; risling (riesling); tămîioasă; traminer; țîța-vacii, razachie. Zarzără, zărzărică (dim., pop.). Zmeură. V. alimentație, arbuști, pomi fructiferi.

FRUCT DE CACTUS s.n. Fructul unei specii de cactus, originar din America (Opuntia ficus-indica), numit și smochină indiană (engl. Indian fig), de culoare verzuie, galbenă sau roșie-oranj, acoperit de țepi (îndepărtate înainte de comercializare), având miezul roșcat, dulce, cu aromă de pere și pepene; înainte de consum se curăță de coajă cu mare atenție pentru a evita înțepăturile (pericol de infecție), iar miezul se consumă natur, în salate de fructe și sorbeturi, dar mai ales fiert în compoturi, marmelade și sosuri.

FRUCTE DE MARE s.n. pl. În gastronomie, ansamblu de animale marine mici – scoici, stridii, crevete, langustine, crabi – servite pe gheață, sub formă de cocteil sau folosite ca ingrediente în preparate specifice.

Fructul oprit – E legendarul măr din „arborele cunoștinței”, pe care, după cum povestește Biblia, în cartea Genezei (cap. III, v. 1-24), Dumnezeu l-a interzis omului. Șarpele a ispitit-o însă pe Eva să guste din fructul oprit. La rîndul ei, Eva l-a îndemnat pe Adam. Amîndoi au căpătat astfel conștiința goliciunii lor și au început să-și acopere trupurile. Fiindcă nu i-au ascultat cuvîntul, Dumnezeu i-a izgonit din paradis, pedepsindu-i să rătăcească pe pămînt și să-și cîștige pîinea cu sudoarea frunții. Fructul oprit a devenit o expresie pentru un lucru de care nu-ți este îngăduit să te atingi. BIB.

Tutti frutti (it. „Toate fructele”) – adică amestecătură. Vezi și: mixtum compositum.