FRANCO adv., adj. invar. Termen internațional desemnând exceptarea, scutirea de la plata unor taxe. ♦ Francat. – Din fr., it. franco.

franco [At: PANȚU, PR. 146 / E: fr, it franco] 1-2 ain, av În care toate cheltuielile de transport al mărfurilor, de asigurare etc. sunt cuprinse în prețul de vânzare. 3 ain Francat. 4 ain (Îs) Scrisoare ~, colet ~ Scrisoare (colet) a căror taxă de transport este plătită.

FRANCO adv., adj. invar. În care toate cheltuielile de transport al mărfurilor, de asigurare etc. sunt cuprinse în prețul de vânzare. ♦ Francat. – Din fr., it. franco.

FRANCO adv. Termen comercial care arată că taxele de transport sînt plătite de cel care expediază o marfă, un colet etc.; cu livrarea în contul expeditorului. Pachet expediat franco.

FRANCO adv. Termen prin care se arată că taxele de transport pentru o marfă sunt plătite de expeditor. ♦ Francat. [< it. franco].

FRANCO² adv., adj. inv. indicație care arată că taxele de transport ale unei trimiteri poștale au fost plătite de expeditor. (< it. franco)

FRANCO¹- elem. „francez”. (< fr. franco-)

franco a. 1. francat; 2. (în compozițiune) francez: răsboiul franco-german.

*fránco adj. fix și adv. (it. franco. V. franchez, franc). Com. Cu taxa de transport plătită: o marfă franco, o scrisoare trimeasă franco. P. compozițiune (franco-românesc), V. franc.

FRANCO-PROVENSALĂ s. f. entitate lingvistică între franceză și provensală, vorbită pe teritoriul fostului regat al burgunzilor. (< fr. franco-provençale)

franco adj. invar., adv. (colete ~, a expedia ~)

franco adj. invar., adv.

franco adv., adj. invar.

FRANCO-PROVENSALĂ s. f. (cf. fr. franco-provençale): entitate lingvistică intermediară între franceză și provensală, vorbită de două milioane de oameni, în majoritate bilingvi, pe teritoriul fostului regat al burgunzilor (zonele Forez, Dauphiné, Savoia și Franche Comté din Franța; Geneva, Vaud, Neuchâtel, parțial Fribourg, Valois și Berna din Elveția și Val d’Aosta din Italia). Centrele cele mai importante de idiom franco-provensal sunt: Lyon, Saint-Etienne, Grenoble, Geneva, Lausanne și Neuchâtel. F.-p. s-a fragmentat lingvistic datorită influențelor exercitate asupra ei de franceză, germană, provensală și italiană, precum și condițiilor geografice, istorice și politice din cele trei state la care aparține. Specialiștii au împărțit graiurile franco-provensale în câte două grupe: de nord și de sud (P. Bec) sau occidentale și orientale (P. Gardette). Ea are în comun cu franceza anumite particularități vocalice; se deosebește însă de aceasta prin substratul burgund care se manifestă în fonetică, lexic și toponimie (conservarea lat. a în poziție liberă și palatalizarea lui după consoane palatale; menținerea lui o final neaccentuat; păstrarea vocalelor a, u și e în poziție finală neaccentuată; palatalizarea consoanelor; păstrarea formelor pronominale posesive noștri, voștri etc.).

FRANCO (< fr., it.) adj., adv. Termen internațional desemnând exceptarea, scutirea de la plata unor taxe (introdus în 1807 pentru corespondența oficială a armatei napoleoneene și universal acceptat în comerțul internațional și în relațiile poștale internaționale, începând cu 1815).