opțiuni
  • info

6 definiții pentru francatură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRANCATURĂ, francaturi, s. f. Ansamblul mărcilor poștale și al ștampilelor aplicate pe o corespondență. – Franca + suf. -tură.

FRANCATURĂ, francaturi, s. f. Ansamblul mărcilor poștale și al ștampilelor aplicate pe o corespondență. – Franca + suf. -tură.

francatură sf [At: DN3 / Pl: ~ri / E: franca + -tură] Ansamblul mărcilor poștale și al ștampilelor aplicate pe o corespondență.

FRANCATURĂ s.f. (Rar) Francare a trimiterilor poștale. ♦ Timbrele folosite în acest scop. [< germ. Frankatur].

FRANCATURĂ s. f. francare a trimiterilor poștale. ◊ mărcile și ștampilele aplicate pe o corespondență. (< germ. Frankatur)

FRANCATURĂ ~i f. Ansamblu de mărci poștale și ștampile aplicate pe o corespondență. /a franca + suf. ~tură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

francatură s. f., pl. francaturi

Intrare: francatură
francatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • francatură
  • francatura
plural
  • francaturi
  • francaturile
genitiv-dativ singular
  • francaturi
  • francaturii
plural
  • francaturi
  • francaturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

francatură, francaturisubstantiv feminin

  • 1. Ansamblul mărcilor poștale și al ștampilelor aplicate pe o corespondență. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • Franca + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.