FRACTURA, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

fractura [At: DA / Pzi: ~rez / E: fr fracturer] 1-2 vt A produce o fractură (1-2). 3-4 vr (D. oase, pex d. un membru al corpului) A se rupe (în urma unui traumatism). 5-6 vtr A produce sau a suferi o fractură (3). 7-8 vtr (Glg) A (se) falia (1).

FRACTURA, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) frânge, a(-și) rupe un os, p. ext. un membru al corpului; a produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

FRACTURA, fracturez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un os, p. ext. la un membru al corpului) A frînge, a rupe. Și-a fracturat piciorul.

FRACTURA vb. I. tr., refl. A(-și) rupe, a(-și) frînge un os; (p. ext.) un membru al corpului. [< fr. fracturer].

FRACTURA vb. tr., refl. a(-și) produce o fractură. (< fr. fracturer)

A FRACTURA ~ez tranz. (oase sau membre) A supune unei leziuni prin acțiunea violentă a unei forțe; a frânge; a rupe. /<fr. fracturer

fractură sf [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 139 / Pl: ~ri / E: fr fracture, lat fractura] 1 (Med) Ruptură a unui os sau a unui cartilaj. 2 (Med; pex) Ruptură a unui membru al corpului. 3 (Teh) Suprafață neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect. 4 (Glg) Falie.

FRACTURĂ, fracturi, s. f. Ruptură (a unui os, p. ext. a unui membru al corpului). Fractura piciorului.

FRACTURĂ s.f. Ruptură a unui os, (p. ext.) a unui membru al corpului. ♦ Suprafață neregulată care apare la ruperea sau spargerea unui obiect. ♦ Falie. [< fr. fracture, cf. lat. fractura < frangere – a rupe].

FRACTURĂ s. f. 1. ruptură violentă a unui os sau cartilaj. ◊ (fig.) ruptură, despărțire. 2. casură. 3. falie. (< fr. fracture, lat. fractura)

FRACTURĂ ~i f. 1) Leziune constând în ruperea unui os sau a unui membru. 2) Loc al acestei leziuni. 3) Ruptură în scoarța terestră apărută ca urmare a mișcărilor tectonice verticale; falie. /<fr. fracture, lat. fractura

fractură f. sfărâmarea unui os: fractura brațului.

*fractúră f., pl. ĭ (lat. fractura, d. fractus, frînt. V. frîng). Chir. Frîngerea unuĭ os și locu unde un os e frînt.

*fracturéz v. tr. (fr. fracturer). Chir. Barb. Frîng un os.

fractura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fracturez, 3 fracturează; conj. prez. 1 sg. să fracturez, 3 să fractureze

fractura (a ~) vb., ind. prez. 3 fracturează

fractura vb., ind. prez. 1 sg. fracturez, 3 sg. și pl. fracturează

fractură s. f., g.-d. art. fracturii; pl. fracturi

fractură s. f., g.-d. art. fracturii; pl. fracturi

fractură s. f., g.-d. art. fracturii; pl. fracturi

FRACTURA vb. (MED.) a (-și) frânge, a(-și) rupe. (Și-a ~ un os.)

FRACTURA vb. (MED.) a(-și) frînge, a(-și) rupe. (Și-a ~ un os.)

FRACTURĂ s. (MED.) ruptură, (pop.) frântură. (~ unui os, a unui membru.)

FRACTURĂ s. (MED.) ruptură, (pop.) frîntură. (~ unui os, a unui membru.)