opțiuni
  • info

12 definiții pentru frăsui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRĂSUI, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

frăsui [At: PĂTRĂȘCANU, S. A. 161 / Pzi: ~esc / E: ucr фрасуватъ ca] 1 vr (Pfm) A se agita fără rost (de nerăbdare) Si: (reg) a se frăsi. 2-3 vri (Reg) A se plânge. 4-5 vri (Reg) A se văicări.

FRĂSUI, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și Intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – După ucr. frasuvaty.

FRĂSUI, frăsuiesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Regional) A se plînge, a se boci, a se văicări. Ce te glăsuiești, Ce te frăsuiești... Lacrăma de-ți curge?... – Cum n-oi glăsui, Cum n-oi frăsui? TEODORESCU, P. P. 390.

A SE FRĂSUI mă ~iesc intranz. 1) fam. A plânge, văicărându-se. 2) A se agita fără rost. [Sil. -su-i] /<ucr. frasuvaty

frăsuĭésc (mă) v. refl. (rut. frasuvati sĕa, pol. frasować, [vechĭ fre-] sie, d. germ. sich fressen, a se neliniști). Nord. Mă învîrtesc nehotărît, nu știŭ ce să fac, nu știŭ de ce să m’apuc: se tot frăsuĭa și clocotea să vorbească (Arh. 1905, 1, 12), se frăsuĭa omu în gîndu luĭ, ce te gîndeștĭ și te frăsuĭeștĭ? (Neam. Rom. Pop. 1, 440). – Și vr- (Tec.): vrăsuit și asudat (Vț. Lit. 1, 18, 7, 3).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

frăsui (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiesc, 3 sg. frăsuiește, imperf. 1 frăsuiam; conj. prez. 1 sg. să frăsuiesc, 3 să frăsuiască

frăsui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiesc, imperf. 3 sg. frăsuia; conj. prez. 3 să frăsuiască

frăsui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiesc, imperf. 3 sg. frăsuia; conj. prez. 3 sg. și pl. frăsuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FRĂSUI vb. v. boci, căina, chinui, consuma, frământa, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita, zbate, zbuciuma.

frăsui vb. v. BOCI. CĂINA. CHINUI. CONSUMA. FRĂMÎNTA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA. ZBATE. ZBUCIUMA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

frăsui (-uesc, frăsuit), vb. refl. – (Mold.) 1. A-și pierde răbdarea, a se agita. – 2. A se plînge. Rut. frasuvaty śa „a se neliniști” (DAR).

Intrare: frăsui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • frăsui
  • frăsuire
  • frăsuit
  • frăsuitu‑
  • frăsuind
  • frăsuindu‑
 singular plural
  • frăsuiește
  • frăsuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frăsuiesc
 (să)
  • frăsuiesc
  • frăsuiam
  • frăsuii
  • frăsuisem
a II-a (tu)
  • frăsuiești
 (să)
  • frăsuiești
  • frăsuiai
  • frăsuiși
  • frăsuiseși
a III-a (el, ea)
  • frăsuiește
 (să)
  • frăsuiască
  • frăsuia
  • frăsui
  • frăsuise
plural I (noi)
  • frăsuim
 (să)
  • frăsuim
  • frăsuiam
  • frăsuirăm
  • frăsuiserăm
  • frăsuisem
a II-a (voi)
  • frăsuiți
 (să)
  • frăsuiți
  • frăsuiați
  • frăsuirăți
  • frăsuiserăți
  • frăsuiseți
a III-a (ei, ele)
  • frăsuiesc
 (să)
  • frăsuiască
  • frăsuiau
  • frăsuiră
  • frăsuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

frăsui, frăsuiescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.