opțiuni
  • info

3 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRÂNAT s. n. Frânare (1). – V. frâna.

FRÂNAT s. n. Frânare (1). – V. frâna.

frânat2, ~ă a [At: JAR, E. 115 / Pl: ~ați, ~e / E: frâna] 1 (D. un corp în mișcare) Oprit2. 2 (D. un corp în mișcare) Încetinit2. 3 (Fig; d. dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni) împiedicat2. 4 (Fig) Temperat.

frânat1 sns [At: DEX / E: frâna] 1-4 Frânare (1-4).

FRÂNA, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

FRÂNA, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

frâna [At: LTR / Pzi: ~nez / E: fr freiner după frână, înfrâna] 1-2 vt(a) A încetini sau a opri mișcarea unui corp. 3-4 vt(a) (Spc) A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei (2). 5 vt (Fig) A împiedica dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. 6 vt (Fig) A tempera. 7 vi (D. un vehicul) A încetini. 8 vi (D. un vehicul) A se opri.

FRÎNA, frînez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales cu privire la vehicule) A încetini sau a opri din mișcare cu ajutorul frînei. Șoferul frînează mașina. ◊ Intranz. Mașina frînă brusc. 2. Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul, manifestarea unui proces, a unui sentiment etc. Nu există putere în lume în stare să frîneze avîntul făuritorilor vieții noi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2582.

FRÂNA vb. I. tr. A opri, a încetini mersul unui vehicul cu ajutorul frînei. ♦ (Fig.) A ține în loc, a încetini, a pune piedici. [După fr. freiner].

FRÂNA vb. tr. a opri, a încetini mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ◊ (fig.) a ține în loc, a încetini. (după fr. freiner)

A FRÂNA ~ez 1. tranz. 1) (vehicule) A opri cu ajutorul frânei. 2) fig. A împiedica să se manifeste; a stăvili. 2. intranz. (despre vehicule în mișcare) A-și încetini sau a-și opri mersul. /<fr. freiner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

frânat s. n.

frânat s. n.

frânat s. n.

frâna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. frânez, 3 frânează; conj. prez. 1 sg. să frânez, 3 să frâneze

frâna (a ~) vb., ind. prez. 3 frânează

frâna vb., ind. prez. 1 sg. frânez, 3 sg. și pl. frânează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FRÂNA vb. a opri. (A ~ mașina.)

FRÂNA vb. v. împiedica, înfrâna, opri, stăvili.

frîna vb. v. ÎMPIEDICA. ÎNFRÎNA. OPRI. STĂVILI.

FRÎNA vb. a opri. (A ~ mașina.)

Intrare: frânat (adj.)
frânat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frânat
  • frânatul
  • frânatu‑
  • frânată
  • frânata
plural
  • frânați
  • frânații
  • frânate
  • frânatele
genitiv-dativ singular
  • frânat
  • frânatului
  • frânate
  • frânatei
plural
  • frânați
  • frânaților
  • frânate
  • frânatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: frânat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frânat
  • frânatul
  • frânatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • frânat
  • frânatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: frâna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • frâna
  • frânare
  • frânat
  • frânatu‑
  • frânând
  • frânându‑
 singular plural
  • frânează
  • frânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frânez
 (să)
  • frânez
  • frânam
  • frânai
  • frânasem
a II-a (tu)
  • frânezi
 (să)
  • frânezi
  • frânai
  • frânași
  • frânaseși
a III-a (el, ea)
  • frânează
 (să)
  • frâneze
  • frâna
  • frână
  • frânase
plural I (noi)
  • frânăm
 (să)
  • frânăm
  • frânam
  • frânarăm
  • frânaserăm
  • frânasem
a II-a (voi)
  • frânați
 (să)
  • frânați
  • frânați
  • frânarăți
  • frânaserăți
  • frânaseți
a III-a (ei, ele)
  • frânează
 (să)
  • frâneze
  • frânau
  • frânară
  • frânaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

frânatsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi frâna DEX '98 DEX '09

frâna, frânezverb

  • 1. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: opri
    • format_quote Șoferul frânează mașina. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Mașina frână brusc. DLRLC
    • 1.1. figurat A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: stăvili
      • format_quote Nu există putere în lume în stare să frîneze avîntul făuritorilor vieții noi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2582. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.