FOTOCHIMIE s. f. Parte a chimiei care studiază efectele razelor ultraviolete, vizibile și infraroșii asupra substanțelor chimice. – Din fr. photochimie.

fotochimie sf [At: LTR / Pl: ~ii / E: fr photochimie] Parte a chimiei care se ocupă cu studiul reacțiilor chimice declanșate, ajutate sau accelerate de lumină.

FOTOCHIMIE s. f. Parte a chimiei care se ocupă cu studiul reacțiilor chimice declanșate, ajutate sau accelerate de lumină. – Din fr. photochimie.

FOTOCHIMIE, fotochimii, s. f. Parte a chimiei care se ocupă cu studiul efectelor chimice ale luminii.

FOTOCHIMIE s.f. Ramură a chimiei care studiază efectele chimice ale luminii. [Gen. -iei. / < fr. photochimie].

FOTOCHIMIE s. f. ramură a chimiei care studiază efectele chimice ale luminii. (< fr. photochimie)

FOTOCHIMIE f. Ramură a chimiei care se ocupă cu studiul reacțiilor chimice, provocate de acțiunea luminii. [Art. fotochimia; G.-D. fotochimiei; Sil. -mi-e] /<fr. photochimie

fotochimie s. f., art. fotochimia, g.-d. art. fotochimiei

fotochimie s. f., art. fotochimia, g.-d. art. fotochimiei

fotochimie s. f. → chimie