opțiuni
  • info

3 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FORNĂIT1 s. n. Faptul de a fornăi; fornăială. – V. fornăi.

FORNĂIT1 s. n. Faptul de a fornăi; fornăială. – V. fornăi.

FORNĂIT2, -Ă, fornăiți, -te, adj. Fonf; fârnâit2. – V. fornăi.

FORNĂIT2, -Ă, fornăiți, -te, adj. Fonf; fârnâit2. – V. fornăi.

fornăit2, ~ă smf, a [At: PAMFILE, J. I / Pl: ~iți, ~e / E: fornăi] 1-2 Fonf (1-2). 3-4 Fârnâit (3-4).

fornăit1 sn [At: PAMFILE, J. I / Pl: ~uri / E: fornăi] (Rar) 1 Sforăit. 2 Pronunțare nazală și înceată.

FORNĂIT1 s. n. Acțiunea de a fornăi și rezultatul ei. Nu se auzea decît fornăitul cailor. VORNIC, P. 219.

FORNĂIT2, -Ă, fornăiți, -te, adj. Fonf, fîrnîit. ◊ (Adverbial) Fig. Uruia gros și fornăit ca un taur cu belciugul prea strîns. V. ROM. februarie 1952, 130.

fornăít și fîrnîít, -ă adj. Care fornăĭe cînd vorbește. Adv. Fornăind: a vorbi fornăit. – Și sf-: un glas sfîrnîit (VR. 1922, 9, 351).

FORNĂI, fornăi, vb. IV. Intranz. (Rar) 1. A sforăi. 2. A fonfăi, a fârnâi. – Formație onomatopeică.

FORNĂI, fornăi, vb. IV. Intranz. (Rar) 1. A sforăi. 2. A fonfăi, a fârnâi. – Formație onomatopeică.

fornăi vi [At: ȘEZ. IX, 156 / Pzi: fornăi, (reg) ~esc / E: fo] (Rar) 1 A sforăi. 2 A fonfăi.

FORNĂI, fornăi, vb. IV. Intranz. (Rar) 1. A forăi. Calul începe să fornăie. 2. A fonfăi, a fîrnîi.

A FORNĂI fornăi intranz. 1) (despre unele animale) A respira din greu (de spaimă, neliniște etc.); a sforăi. 2) v. A FÂRNÂI. /Onomat.

fornăì v. a respira cu sgomot pe nas (vorbind de cai). [V. forăì].

fórnăĭ și fîrnîĭ, a -í v. intr. (d. fórna-fórna, fîrna-fîrna, huĭetu vorbiriĭ pe nas). Vorbesc pe nas din cauza unuĭ defect. V. bîlbîĭ, gîgîĭ, mornăĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fornăit s. n.

fornăit s. n.

fornăit s. n.

fornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. fornăi, 3 fornăie, imperf. 1 fornăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să fornăi, 3 să fornăie

fornăi (a ~) vb., ind. prez. 3 fornăie, imperf. 3 sg. fornăia; conj. prez. 3 să fornăie

fornăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. fornăie, imperf. 3 sg. fornăia

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FORNĂIT s. v. sforăit.

FORNĂIT adj., s. v. fonf.

FORNĂIT s. fornăială, sforăială, sforăit, sforăitură. (~ cailor.)

FORNĂIT adj., s. fîrnîit, fonf, fonfăit, (reg.) mohnăit. (Om ~.)

FORNĂI vb. 1. v. sforăi. 2. v. fonfăi.

FORNĂI vb. 1. a forăi, a sforăi, (reg.) a necheza, a țîfni. (Caii ~.) 2. a fîrnîi, a fonfăi, (reg.) a mohnăi, (Munt.) a sfornăi. (Un om care ~ cînd vorbește.)

Intrare: fornăit (adj.)
fornăit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fornăit
  • fornăitul
  • fornăitu‑
  • fornăită
  • fornăita
plural
  • fornăiți
  • fornăiții
  • fornăite
  • fornăitele
genitiv-dativ singular
  • fornăit
  • fornăitului
  • fornăite
  • fornăitei
plural
  • fornăiți
  • fornăiților
  • fornăite
  • fornăitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: fornăit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fornăit
  • fornăitul
  • fornăitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • fornăit
  • fornăitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: fornăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fornăi
  • fornăire
  • fornăit
  • fornăitu‑
  • fornăind
  • fornăindu‑
 singular plural
  • fornăie
  • fornăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fornăi
 (să)
  • fornăi
  • fornăiam
  • fornăii
  • fornăisem
a II-a (tu)
  • fornăi
 (să)
  • fornăi
  • fornăiai
  • fornăiși
  • fornăiseși
a III-a (el, ea)
  • fornăie
 (să)
  • fornăie
  • fornăia
  • fornăi
  • fornăise
plural I (noi)
  • fornăim
 (să)
  • fornăim
  • fornăiam
  • fornăirăm
  • fornăiserăm
  • fornăisem
a II-a (voi)
  • fornăiți
 (să)
  • fornăiți
  • fornăiați
  • fornăirăți
  • fornăiserăți
  • fornăiseți
a III-a (ei, ele)
  • fornăie
 (să)
  • fornăie
  • fornăiau
  • fornăiră
  • fornăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fornăit, fornăităadjectiv

etimologie:
  • vezi fornăi DEX '98 DEX '09

fornăitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi fornăi DEX '98 DEX '09

fornăi, fornăiverb

rar
  • 1. Forăi, sforăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: forăi sforăi
    • format_quote Calul începe să fornăie. DLRLC
  • 2. Fonfăi, fârnâi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fonfăi fârnâi
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.