formulare sf [At: MAIORESCU, D. IV, 12 / Pl: ~lări / E: formula] 1 Redare într-o formă precisă a unui gând, a unei idei, a unei hotărâri Si: (înv) formuire (1), (nob) formulat¹ (1). 2 Exprimare prin cuvinte Si: (înv) formuire (2), (nob) formulat¹ (2).

FORMULARE, formulări, s. f. Acțiunea de a formula și rezultatul ei; exprimare. V. enunțare, redactare. Pentru a ajunge la versul «O prea frumoasă fată», Eminescu a încercat diverse formulări. L. ROM. 1953, nr. 4, 55.

FORMULARE s.f. Acțiunea de a formula și rezultatul ei. [< formula].

FORMULA, formulez, vb. I. Tranz. A da o formă precisă unui gând, unei idei, unei hotărâri etc.; a exprima prin cuvinte, a enunța. – Din fr. formuler.

formula vt [At: URICARIUL X, 7/23 / Pzi: ~lez / E: fr. formuler] 1 A da o formă precisă unui gând, unei idei, unei hotărâri Si: (înv) formui (1). 2 A exprima prin cuvinte Si: (înv) formui (2).

formular sn [At: IORGA, C. I. II, 119/ Pl: ~e / E: fr formulaire] 1 Imprimat cu mai multe spații albe, care se completează în vederea întocmirii unui act, a unui tabel etc. 2 Broșură sau volum care cuprinde formulele uzuale dintr-o ramură a unei științe. 3 Culegere de formule.

*FORMULA (-lez) vb. tr. 1 A redacta după formula cerută, după regulele stabilite: ~ o cerere, ~ o plîngere, ~ o rețetă ¶ 2 A exprima cu termeni proprii și preciși: a-și ~ gîndul [fr.].

*FORMULAR (pl. -are) sn. 1 Culegere de formule ¶ 2 Model după care trebue să se dreseze un act, un tablou sau o situațiune financiară [fr.].

FORMULA, formulez, vb. I. Tranz. A da o formă precisă unui gând, unei idei, unei hotărâri etc., a exprima prin cuvinte. – Din fr. formuler.

FORMULA, formulez, vb. I. Tranz. A da o formă precisă unei gîndiri, unei hotărîri etc.; a exprima prin cuvinte. V. enunța, redacta. În «Tezele din aprilie», Lenin a formulat pentru prima dată teza marxistă fundamentală despre republica sovietelor ca forma cea mai potrivită de organizare politică a societății în perioada de trecere de la capitalism la socialism. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2328. ◊ Refl. Gîndurile, observațiile lui i se formulau și i se așezau în cap pe coloane de gazetă. VLAHUȚĂ, O. AL. II 22. (Cu pron. pers. în dativ) Își formulase în minte, concret și simplu, într-o expunere directă, toate problemele pe care ar fi dorit să le ridice. MIHALE, O. 296.

FORMULAR, formulare, s. n. 1. Coală de hîrtie cu un text și cu spații albe care se completează în vederea întocmirii unui act, a unui tablou etc. A organiza și a conduce întrecerea nu înseamnă a aduna angajamente și a completa formulare, ci a desfășura o multilaterală muncă organizatorică, politică și cultural-educativă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2547. 2. Broșură sau volum care cuprinde formulele uzuale dintr-o ramură a unei științe.

FORMULA vb. I. tr. A da formă, a exprima, a spune în cuvinte (o idee, o gîndire etc.). [< fr. formuler, it. formulare].

FORMULAR s.n. 1. Imprimat care se completează în vederea întocmirii unui act. 2. Carte care cuprinde o culegere de formule dintr-un anumit domeniu; culegere de formule. [Cf. fr. formulaire].

FORMULA vb. tr. a exprima, a spune în cuvinte (o idee, o gândire etc.). (< fr. formuler)

FORMULAR s. n. 1. imprimat care se completează în vederea întocmirii unui act. 2. carte cuprinzând formule uzuale dintr-un anumit domeniu; culegere de formule. (< fr. formulaire)

A FORMULA ~ez tranz. (idei, gânduri, hotărâri etc.) A prezenta într-o anumită formă. /<fr. formuler

FORMULAR ~e n. 1) Hârtie cu textul unui document parțial tipărit, urmând ca spațiile libere să fie completate de fiecare cu datele sale individuale. 2) rar Culegere de formule dintr-o ramură a științei. /<fr. formulaire

formulà v. 1. a redacta în forma obișnuită: a formula o sentință; 2. fig. a enunța cu preciziune: a-și formula opiniunea.

formular n. 1. culegere de formule: formular farmaceutic; 2. model după care se dresează un tablou, o situațiune financiară.

*formulár n., pl. e. (d. formulă; fr. formulaire). Culegere de formule: formular farmaceutic. Model după care se face un tabloŭ, o situațiune, o petițiune.

*formuléz v. tr. (d. fórmulă; fr. formuler). Redactez în formă obișnuită: a formula o sentență. Enunț precis: a formula o acuzațiune.

formulare s. f., g.-d. art. formulării; pl. formulări

formulare s. f., g.-d. art. formulării; pl. formulări

formulare s. f., g.-d. art. formulării; pl. formulări

formula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. formulez, 3 formulează; conj. prez. 1 sg. să formulez, 3 să formuleze

formular s. n., pl. formulare

+formular-tip s. n., pl. formulare-tip

formula (a ~) vb., ind. prez. 3 formulează

formular s. n., pl. formulare

formula vb., ind. prez. 1 sg. formulez, 3 sg. și pl. formulează

formular s. n., pl. formulare

FORMULARE s. 1. exprimare, pronunțare, rostire, spunere, zicere. (~ unei opinii.) 2. enunțare. (~ unei judecăți.) 3. v. emitere. 4. v. redactare.

FORMULARE s. 1. exprimare, pronunțare, rostire, spunere, zicere. (~ unei opinii.) 2. enunțare. (~ unei judecăți.) 3. elaborare, emitere, enunțare, expunere. (~ unei noi teorii asupra...) 4. concepere, elaborare, întocmire, redactare. (~ unei scrisori.)

FORMULA vb. 1. a exprima, a pronunța, a rosti, a spune, a zice. (A ~ următoarea opinie...) 2. v. exprima. 3. v. enunța. 4. v. emite. 5. v. redacta.

FORMULAR s. imprimat. (A completat un ~.)

FORMULA vb. 1. a exprima, a pronunța, a rosti, a spune, a zice. (A ~ următoarea opinie...) 2. a exprima, a expune. (A-si ~ ideile.) 3. a enunța. (A ~ o judecată de valoare.) 4. a elabora, a emite, a enunța, a expune. (A ~ o nouă teorie.) 5. a alcătui, a compune, a concepe, a elabora, a face, a întocmi, a redacta. (A ~ un raport.)

FORMULAR s. imprimat. (A completat un ~.)