forjărie sf [At: IOANOVICI, TEFIN. 14 / V: ~jer~ / Pl: ~ii / E: forjă + -ărie cf fr forgerie] 1 Atelier în care se execută operații de forjare, prin deformare plastică, la cald sau la rece Si: forjă (4). 2 (Înv; îf forjerie) Arta de a forja. 3 (Înv; îf forjerie) Industria metalelor forjate.

FORJĂRIE s. f. atelier în care se forjează; forjă (2). (< forjă + -erie)

FORJĂRIE ~i f. Atelier unde se forjează. [Art. forjăria; G.-D. forjăriei, Sil. -ri-e] /forjă + suf. ~ărie

forjerie sf vz forjărie

FORJERIE, forjerii, s. f. Atelier în care se forjează.

FORJERIE s.f. Atelier în care se forjează. [Gen. -iei. / < forjă + -erie].

forjărie (rar) s. f., art. forjăria, g.-d. art. forjăriei; pl. forjării, art. forjăriile (desp. -ri-i-)

forjărie (rar) s. f., art. forjăria, g.-d. art. forjăriei; pl. forjării, art. forjăriile

forjărie s. f., art. forjăria, g.-d. art. forjăriei; pl. forjării, art. forjăriile

FORJERIE s. forjă. (Uzina are o ~.)

FORJERIE s. forjă. (Uzina are o ~.)