opțiuni
  • info

3 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLEȘCĂIT1 s. n. Faptul de a (se) fleșcăi. – V. fleșcăi.

FLEȘCĂIT1 s. n. Faptul de a (se) fleșcăi. – V. fleșcăi.

FLEȘCĂIT2, -Ă, fleșcăiți, -te, adj. Moale, fără consistență; fig. (despre oameni) moleșit. – V. fleșcăi.

FLEȘCĂIT2, -Ă, fleșcăiți, -te, adj. Moale, fără consistență; fig. (despre oameni) moleșit. – V. fleșcăi.

fleșcăit2, ~ă a [At: ZANNE, P. IX, 174 / V: ~eoș~ / Pl: ~iți, ~e / E: fleșcăi] 1 Muiat de ploaie. 2 (D. fructe) Moale. 3 (Pfm; d. sânii femeilor) Lăsat2. 4 (Pfm; fig; d. oameni) Moleșit2. 5 (Pfm; fig; d. oameni) Îmbătrânit (prematur).

fleșcăit1 sns [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / E: fleșcăi] 1-4 Fleșcăire (1-4).

FLEȘCĂIT, -Ă, fleșcăiți, -te, adj. Moale, fără consistență; fig. moleșit. Zăpadă fleșcăită. ▭ Cu fața groasă, frămîntată, cu buze atîrnînd fleșcăite, Trăilă mormăi. DUMITRIU, V. L. 49.

FLEȘCĂIT 1 s. n. Acțiunea de a (se) fleșcăi și rezultatul ei. Prin smîrcurile mocirloase... mergeau încet, trudiți și deznădăjduiți, ascultindu-și fleșcăitul ciobotelor mari și grele. VLAHUȚĂ, O. A. 136.

FLEȘCĂI, fleșcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc. 2. Refl. (Despre fructe) A se muia; fig. (despre oameni) a se moleși. – Fleașc + suf. -ăi.

FLEȘCĂI, fleșcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc. 2. Refl. (Despre fructe) A se muia; fig. (despre oameni) a se moleși. – Fleașc + suf. -ăi.

fleoscăi v vz fleșcăi

fleoșcăi v vz fleșcăi

fleoșcăit, ~ă a vz fleșcăit

fleșcăi [At: CARAGIALE, T. I, 58 / V: ~eoș~, fleosc~ / Pzi: ~esc, {var) fleșcăi / E: fleașc + -ăi] 1 vi A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc. 2 vr (D. fructe) A se muia. 3 vr (Pfm; d. sânii femeilor) A se lăsa. 4 vr (Pfm; fig; d. oameni) A se moleși.

FLEȘCĂI, fleșcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce zgomot umblînd prin noroi, prin apă etc. Sutele de picioare fleșcăiau în noroi. DUMITRIU, B. F. 68. În șanțuri era tăcere. Numai pașii sentinelelor nevăzute fleșcăiau prin noroi. SADOVEANU, O. VI 76. Ciubotele pline de apă fleșcăiau la fiecare călcătură. DUNĂREANU, CH. 116. 2. Refl. A se înmuia; (despre oameni) a se moleși. Ce te-ai fleșcăit așa?

A SE FLEȘCĂI mă ~iesc intranz. 1) A deveni moale; a se înmuia. 2) fig. (despre persoane) A-și pierde vigoarea, vlaga; a se moleși. /fleașc + suf. ~ăi

A FLEȘCĂI ~iesc intranz. A produce un zgomot specific, umblând prin fleașcă. /fleașc + suf. ~ăi

fleșcăì v. 1. a se moleși; 2. a se vesteji.

fleșcăĭésc v. tr. (d. fleașcă). Moleșesc, cofleșesc. V. refl. Obrajiĭ i s’aŭ fleșcăit, poamele s’aŭ fleșcăit de zdruncinăturile căruțeĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fleșcăit s. n.

fleșcăit s. n.

fleșcăit s. n.

fleșcăi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fleșcăiesc, 3 sg. fleșcăiește, imperf. 1 fleșcăiam; conj. prez. 1 sg. să fleșcăiesc, 3 să fleșcăiască

fleșcăi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fleșcăiesc, imperf. 3 sg. fleșcăia; conj. prez. 3 să fleșcăiască

fleșcăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fleșcăiesc, imperf. 3 sg. fleșcăia; conj. prez. 3 sg. și pl. fleșcăiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FLEȘCĂIT adj. v. puhav.

FLEȘCĂIT adj. v. moleșit, muiat, vlăguit.

FLEȘCĂIT adj. moale, puhav, (livr.) flasc. (Are o carne ~.)

FLEȘCĂI vb. v. moleși, muia, vlăgui.

FLEȘCĂI vb. v. terciui.

fleșcăi vb. v. MOLEȘI. MUIA. VLĂGUI.

FLEȘCĂI vb. a se muia, a se terciul, (pop.) a se cofleși, a se coleși. (Fructele s-au ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fleșcăit, -ă, adj. – 1. Ud, muiat. 2. Moleșit. – Din fleșcăi (DEX, MDA).

fleșcăi, fleșcăiesc, vb. refl. – 1. A se face fleașcă, a se uda. 2. A se muia, a se lăsa. – Din fleașc + suf. -ăi (DEX, MDA); din fleașcă (Scriban).

Intrare: fleșcăit (adj.)
fleșcăit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fleșcăit
  • fleșcăitul
  • fleșcăitu‑
  • fleșcăită
  • fleșcăita
plural
  • fleșcăiți
  • fleșcăiții
  • fleșcăite
  • fleșcăitele
genitiv-dativ singular
  • fleșcăit
  • fleșcăitului
  • fleșcăite
  • fleșcăitei
plural
  • fleșcăiți
  • fleșcăiților
  • fleșcăite
  • fleșcăitelor
vocativ singular — —
plural — —
fleoșcăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fleșcăit (s.n.)
fleșcăit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fleșcăit
  • fleșcăitul
  • fleșcăitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • fleșcăit
  • fleșcăitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: fleșcăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fleșcăi
  • fleșcăire
  • fleșcăit
  • fleșcăitu‑
  • fleșcăind
  • fleșcăindu‑
 singular plural
  • fleșcăiește
  • fleșcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fleșcăiesc
 (să)
  • fleșcăiesc
  • fleșcăiam
  • fleșcăii
  • fleșcăisem
a II-a (tu)
  • fleșcăiești
 (să)
  • fleșcăiești
  • fleșcăiai
  • fleșcăiși
  • fleșcăiseși
a III-a (el, ea)
  • fleșcăiește
 (să)
  • fleșcăiască
  • fleșcăia
  • fleșcăi
  • fleșcăise
plural I (noi)
  • fleșcăim
 (să)
  • fleșcăim
  • fleșcăiam
  • fleșcăirăm
  • fleșcăiserăm
  • fleșcăisem
a II-a (voi)
  • fleșcăiți
 (să)
  • fleșcăiți
  • fleșcăiați
  • fleșcăirăți
  • fleșcăiserăți
  • fleșcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • fleșcăiesc
 (să)
  • fleșcăiască
  • fleșcăiau
  • fleșcăiră
  • fleșcăiseră
fleoscăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fleoșcăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fleșcăit, fleșcăităadjectiv

  • 1. Moale, fără consistență. DEX '09 DLRLC
    sinonime: moale muiat puhav
    • format_quote Zăpadă fleșcăită. DLRLC
    • 1.1. figurat Despre oameni: moleșit, vlăguit. DEX '09 DLRLC
      sinonime: moleșit vlăguit
      • format_quote Cu fața groasă, frămîntată, cu buze atîrnînd fleșcăite, Trăilă mormăi. DUMITRIU, V. L. 49. DLRLC
etimologie:
  • vezi fleșcăi DEX '09 DEX '98

fleșcăitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a (se) fleșcăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prin smîrcurile mocirloase... mergeau încet, trudiți și deznădăjduiți, ascultindu-și fleșcăitul ciobotelor mari și grele. VLAHUȚĂ, O. A. 136. DLRLC
etimologie:
  • vezi fleșcăi DEX '98 DEX '09

fleșcăi, fleșcăiescverb

  • 1. intranzitiv A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sutele de picioare fleșcăiau în noroi. DUMITRIU, B. F. 68. DLRLC
    • format_quote În șanțuri era tăcere. Numai pașii sentinelelor nevăzute fleșcăiau prin noroi. SADOVEANU, O. VI 76. DLRLC
    • format_quote Ciubotele pline de apă fleșcăiau la fiecare călcătură. DUNĂREANU, CH. 116. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre fructe) A se muia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cofleși coleși muia terciui înmuia
    • 2.1. figurat (Despre oameni) A se moleși. DEX '09 DLRLC
      sinonime: moleși vlăgui
      • format_quote Ce te-ai fleșcăit așa? DLRLC
etimologie:
  • Fleașc + sufix -ăi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.