9 definiții pentru fitui
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FITUI, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.
FITUI, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fitui [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pzi: ~esc / E: fit + -ui] 1 vrr (Îe) A se ~ cu cineva A se achita (de o datorie) față de cineva. 2 vrr (Îae) A se răfui cu cineva. 3-4 vtr (Rar) A (se) consuma1. 5-6 vtr (Rar) A (se) termina. 7 vt A cheltui totul (până la ultimul ban).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FITUI, fituiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Mai ales cu privire la bani) A cheltui, a consuma în întregime. Bănișorii... ți-i fituie la oraș. La TDRG. ♦ Refl. pas. A se isprăvi (repede), a se termina. Ambarele se golesc... clăile de fîn se fituiesc. DELAVRANCEA, S. 223. Porunci de mai aduse [bucate]. Dară și acele se fituiră într-o clipă. ISPIRESCU, L. 216. 2. Refl. A se achita față de cineva de o datorie. Ca să-i dea parale, Salbe și paftale, Ca să se plătească, Să se fituiască. PĂSCULESCU, L. P. 290.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fituì v. 1. a achita: m’am fituit cu el; 2. fig. a stoarce prin amăgire; 3. a sfârși cu totul: bucatele se fituiră într’o clipă ISP. [V. cfituì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fituĭésc v. tr. (din cvituĭesc, cfituĭesc, d. fit). Fam. Pop. Cheltuĭesc în întregime: am fituit baniĭ. V. refl. Mă achit, mă liberez de o datorie: m’am fituit cu el, ne-am fituit între noĭ. Baniĭ s’aŭ fituit, s’aŭ cheltuit toțĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fitui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiesc, 3 sg. fituiește, imperf. 1 fituiam; conj. prez. 1 sg. să fituiesc, 3 să fituiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fitui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiesc, imperf. 3 sg. fituia; conj. prez. 3 să fituiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fitui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiesc, imperf. 3 sg. fituia; conj. prez. 3 sg. și pl. fituiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
fitui, fituiesc, vb. IV (pop.) 1. a achita (o datorie). 2. (refl.) a se sfârși, a se termina, a se isprăvi. 3. a da gata (banii), a cheltui tot, a mânca banii.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
fitui, fituiescverb
-
- Bănișorii... ți-i fituie la oraș. La TDRG. DLRLC
- Ambarele se golesc... clăile de fîn se fituiesc. DELAVRANCEA, S. 223. DLRLC
- Porunci de mai aduse [bucate]. Dară și acele se fituiră într-o clipă. ISPIRESCU, L. 216. DLRLC
-
- 2. A se achita față de cineva de o datorie. DLRLCsinonime: achita
- Ca să-i dea parale, Salbe și paftale, Ca să se plătească, Să se fituiască. PĂSCULESCU, L. P. 290. DLRLC
-
etimologie:
- Fit + sufix -ui. DEX '98 DEX '09