opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FISURARE, fisurări, s. f. Acțiunea de a (se) fisura și rezultatul ei. – V. fisura.

FISURARE, fisurări, s. f. Acțiunea de a (se) fisura și rezultatul ei. – V. fisura.

fisurare sf [At: DEX / Pl: ~rări / E: fisura] Apariție a unor fisuri (1) într-un corp solid, sub acțiunea a diverși factori Si: (rar) fisurat1.

FISURARE s.f. Acțiunea de a (se) fisura și rezultatul ei; fisură. [< fisura].

FISURA, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

FISURA, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

fisura vtr [At: DEX / Pzi: ~rez / E: fr fissurer] 1-2 A (i se) produce fisuri.

FISURA, fisurez, vb. I. Tranz. A produce fisuri. ♦ Refl. A căpăta fisuri.

FISURA vb. I. tr., refl. A produce sau a căpăta fisuri. [< fr. fissurer].

FISURA vb. tr., refl. a produce, a căpăta fisuri. (< fr. fissurer)

A FISURA ~ez tranz. A face să se fisureze. /<fr. fissurer

A SE FISURA pers. 3 se ~ează intranz. (despre corpuri solide) A plesni, formând fisuri; a căpăta fisuri. /<fr. fissurer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fisurare s. f., g.-d. art. fisurării; pl. fisurări

fisurare s. f., g.-d. art. fisurării; pl. fisurări

fisurare s. f., g.-d. art. fisurării; pl. fisurări

fisura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fisurez, 3 fisurează; conj. prez. 1 sg. să fisurez, 3 să fisureze

fisura (a ~) vb., ind. prez. 3 fisurează

fisura vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fisurează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FISURARE s. v. spargere.

FISURARE s. ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, fisurat, plesnire, plesnit, pocnire, spargere, spart. (~ a unui vas.)

FISURA vb. v. sparge.

FISURA vb. a (se) ciobi, a (se) ciocni, a (se) crăpa, a plesni, a pocni, a (se) sparge. (Vasul s-a ~ de-a lungul.)

Intrare: fisurare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fisurare
  • fisurarea
plural
  • fisurări
  • fisurările
genitiv-dativ singular
  • fisurări
  • fisurării
plural
  • fisurări
  • fisurărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: fisura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fisura
  • fisurare
  • fisurat
  • fisuratu‑
  • fisurând
  • fisurându‑
 singular plural
  • fisurează
  • fisurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fisurez
 (să)
  • fisurez
  • fisuram
  • fisurai
  • fisurasem
a II-a (tu)
  • fisurezi
 (să)
  • fisurezi
  • fisurai
  • fisurași
  • fisuraseși
a III-a (el, ea)
  • fisurează
 (să)
  • fisureze
  • fisura
  • fisură
  • fisurase
plural I (noi)
  • fisurăm
 (să)
  • fisurăm
  • fisuram
  • fisurarăm
  • fisuraserăm
  • fisurasem
a II-a (voi)
  • fisurați
 (să)
  • fisurați
  • fisurați
  • fisurarăți
  • fisuraserăți
  • fisuraseți
a III-a (ei, ele)
  • fisurează
 (să)
  • fisureze
  • fisurau
  • fisurară
  • fisuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fisurare, fisurărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) fisura și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: spargere
etimologie:
  • vezi fisura DEX '09 DEX '98 DN

fisura, fisurezverb

  • 1. A produce sau a căpăta fisuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: sparge
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.