opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FINISARE, finisări, s. f. Acțiunea de a finisa și rezultatul ei; finisaj. – V. finisa.

FINISARE, finisări, s. f. Acțiunea de a finisa și rezultatul ei; finisaj. – V. finisa.

finisare sf [At: lOANOVICI, TEHN. 138 / Pl: ~sări / E: finisa] 1 Executare a ultimelor operații asupra unui produs sau a unei lucrări pentru a le da forma sau aspectul definitiv Si: finisat1. 2 (Ccr) Finisaj.

FINISARE, finisări, s. f. (Tehn.) Acțiunea de a finisa. Prin finisare se dă forma definitivă unei piese de mașină. ▭ Un element integrant al calității îl constituie aspectul exterior al produselor, finisarea, ambalarea elegantă și de bună calitate, cu etichete atrăgătoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2804.

FINISARE s.f. Acțiunea de a finisa și rezultatul ei; finisaj; finiție. [< finisa].

FINISA, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

FINISA, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

finisa vt [At: CONTEMP, S. II, 1948, nr. 113, 11/1 / Pzi: ~sez / E: fr finir (după finisaj)] A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv.

FINISA, finisez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A face ultimele operații pentru a da forma sau aspectul final unui produs sau unei lucrări. În apropiere atelierele mecanice – strungăria și utilajul în care piesele butucănoase, cum au ieșit din dogoarea focului, sînt netezite, finisate. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 11/1.

FINISA vb. I. tr. A da forma definitivă unui produs sau unei lucrări. [P.i. -sez. / < fr. finir].

FINISA vb. tr. a da forma definitivă unui produs, unei lucrări. (după fr. finir)

A FINISA ~ez tranz. (obiecte) A aduce la condițiile dorite prin definitivare; a duce la bun sfârșit; a definitiva. /<fr. finir

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

finisare s. f., g.-d. art. finisării; pl. finisări

finisare s. f., g.-d. art. finisării; pl. finisări

finisare s. f., g.-d. art. finisării; pl. finisări

finisa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. finisez, 3 finisează; conj. prez. 1 sg. să finisez, 3 să finiseze

finisa (a ~) vb., ind. prez. 3 finisează

finisa vb., ind. prez. 1 sg. finisez, 3 sg. și pl. finisează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FINISARE s. v. definitivare.

FINISARE s. definitivare, finisaj. (~ unei lucrări.)

FINISA vb. v. definitiva.

FINISA vb. a definitiva. (Și-a ~ romanul.)

A finisa ≠ a începe

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FINISÁRE (< finisa) s. f. Ultima fază sau ultimul grup de faze din procesul tehnologic de fabricație, de confecționare ori de execuție a unui obiect, a unei construcții etc., prin care li se dă aspectul, forma și dimensiunile definitive.

Intrare: finisare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • finisare
  • finisarea
plural
  • finisări
  • finisările
genitiv-dativ singular
  • finisări
  • finisării
plural
  • finisări
  • finisărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: finisa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • finisa
  • finisare
  • finisat
  • finisatu‑
  • finisând
  • finisându‑
 singular plural
  • finisează
  • finisați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • finisez
 (să)
  • finisez
  • finisam
  • finisai
  • finisasem
a II-a (tu)
  • finisezi
 (să)
  • finisezi
  • finisai
  • finisași
  • finisaseși
a III-a (el, ea)
  • finisează
 (să)
  • finiseze
  • finisa
  • finisă
  • finisase
plural I (noi)
  • finisăm
 (să)
  • finisăm
  • finisam
  • finisarăm
  • finisaserăm
  • finisasem
a II-a (voi)
  • finisați
 (să)
  • finisați
  • finisați
  • finisarăți
  • finisaserăți
  • finisaseți
a III-a (ei, ele)
  • finisează
 (să)
  • finiseze
  • finisau
  • finisară
  • finisaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

finisare, finisărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a finisa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: definitivare finisaj finiție
    • format_quote Prin finisare se dă forma definitivă unei piese de mașină. DLRLC
    • format_quote Un element integrant al calității îl constituie aspectul exterior al produselor, finisarea, ambalarea elegantă și de bună calitate, cu etichete atrăgătoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2804. DLRLC
etimologie:
  • vezi finisa DEX '09 DEX '98 DN

finisa, finisezverb

  • 1. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: definitiva antonime: începe
    • format_quote În apropiere atelierele mecanice – strungăria și utilajul în care piesele butucănoase, cum au ieșit din dogoarea focului, sînt netezite, finisate. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 11/1. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.