finalizare sf [At: DEX / Pl: ~zări / E: finaliza] 1 Orientare spre un scop precis. 2 Îndeplinire a unei acțiuni. 3 Punere la punct a ultimelor detalii.

FINALIZARE s.f. Acțiunea de a finaliza. [< finaliza].

FINALIZA, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit; a încheia ceva prin atingerea scopului. – Final + suf. -iza.

finaliza vt [At: DEX / Pzi: ~zez / E: final + -iza] 1 A orienta ceva spre un scop precis. 2 A realiza ceva până la sfârșit. 3 A termina ceva, punând la punct ultimele detalii.

FINALIZA, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit. – Final + suf. -iza.

FINALIZA vb. I. tr. A face, a pregăti ceva într-un anumit scop. [< fr. finaliser].

FINALIZA vb. tr. a duce, a realiza ceva până la sfârșit. (< fr. finaliser)

A FINALIZA ~ez tranz. (acțiuni, procese etc.) A duce până la final. /final + suf. ~iza

finalizare s. f., g.-d. art. finalizării; pl. finalizări

finalizare s. f., g.-d. art. finalizării; pl. finalizări

finalizare s. f., g.-d. art. finalizării; pl. finalizări

finaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. finalizez, 3 finalizează; conj. prez. 1 sg. să finalizez, 3 să finalizeze

finaliza (a ~) vb., ind. prez. 3 finalizează

finaliza vb., ind. prez. 1 sg. finalizez, 3 sg. și pl. finalizează

FINALIZARE s. 1. v. terminare. 2. (SPORT) concretizare, (fig.) fructificare. (~ a unui atac la poarta adversă.)

FINALIZARE s. (SPORT) concretizare, (fig.) fructificare. (~ unui atac la poarta adversă.)

FINALIZA vb. 1. v. termina. 2. (SPORT) a concretiza, (fig.) a fructifica. (A ~ pasa primită.)

FINALIZA vb. 1. a isprăvi, a încheia, a sfîrși, a termina, (livr.) a fini. (A ~ o lucrare.) 2. (SPORT) a concretiza, (fig.) a fructifica. (A ~ pasa primită.)