11 definiții pentru fibrom
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FIBROM, fibroame, s. n. Tumoare benignă formată mai ales în țesutul conjunctiv fibros și localizată de obicei la sân, la uter și la intestin. – Din fr. fibrome.
FIBROM, fibroame, s. n. Tumoare benignă formată mai ales în țesutul conjunctiv fibros și localizată de obicei la sân, la uter și la intestin. – Din fr. fibrome.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fibrom sn [At: POP, CHIRURG., 402, ap. DA ms / Pl: ~oame, (înv) ~uri / E: fr fibrome] Tumoare benignă formată mai ales în țesutul conjunctiv fibros și localizată de obicei la sân, la uter și la intestin.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FIBROM, fibroame, s. n. Tumoare benignă formată mai ales în țesutul conjunctiv.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FIBROM s.n. Tumoare benignă formată din țesut fibros, care se formează în special în țesutul conjunctiv. [Pl. -oame. / < fr. fibrome].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FIBROM s. n. tumoare benignă formată din țesut fibros, în țesutul conjunctiv. (< fr. fibrome)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FIBROM ~oame n. Tumoare benignă formată într-un țesut conjuctiv. /<fr. fibrome
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*fibrómă f., pl. e (d. fibră, după glaŭcomă, sarcomă). Med. Tumoare a unuĭ țesut fibros. E benignă (nu strică sîngele) și se vindecă pin operațiune saŭ pin acțiunea razelor. – Ob. fibróm, n., pl. oame saŭ urĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fibrom (desp. fi-brom) s. n., pl. fibroame
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fibrom (fi-brom) s. n., pl. fibroame
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fibrom s. n. (sil. -brom), pl. fibroame
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fibrom, pl. fibroame
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: fi-brom
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: Scriban | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fibrom, fibroamesubstantiv neutru
- 1. Tumoare benignă formată mai ales în țesutul conjunctiv fibros și localizată de obicei la sân, la uter și la intestin. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- fibrome DEX '09 DEX '98 DN