8 definiții pentru fibrinogen
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FIBRINOGEN s. n. Substanță organică proteică dizolvată în plasmă, care se transformă în fibrină în timpul coagulării sângelui. – Din fr. fibrinogène.
FIBRINOGEN s. n. Substanță organică proteică dizolvată în plasmă, care se transformă în fibrină în timpul coagulării sângelui. – Din fr. fibrinogène.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fibrinogen sns [At: DEX / E: fr fibrinogène] (Fzl) Substanță organică proteică dizolvată în plasmă, care se transformă în fibrină în timpul coagulării sângelui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FIBRINOGEN s.n. Substanță din grupa globulinelor, care intră în compoziția plasmei sîngelui. [< fr. fibrinogène].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FIBRINOGEN s. n. substanță protidică din plasma sângelui, care se transformă în fibrină când acesta se coagulează. (< fr. fibrinogène)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FIBRINOGEN n. Substanță proteică dizolvată în plasmă sangvină, care, în timpul coagulării sângelui, se transformă în fibrină. /<fr. fibrinogene
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fibrinogen (desp. fi-bri-) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fibrinogen (fi-bri-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fibrinogen s. n. (sil. -bri-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: fi-bri-
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fibrinogensubstantiv neutru
- 1. Substanță organică proteică dizolvată în plasmă, care se transformă în fibrină în timpul coagulării sângelui. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- fibrinogène DEX '09 DEX '98 DN