FENOPLAST, fenoplaste, s. n. (Chim.) Masă plastică produsă pe bază de fenol. [Var. și: fenoplastă s. f.] – Din fr. phénoplaste.

FENOPLAST s. n. masă plastică, produs macromolecular sintetic din fenol. (< fr. phénoplaste)

FENOPLASTĂ s. f. v. fenoplast.

fenoplastă sf [At: LTR / Pl: ~te / E: fr phénoplaste] (Chm) Rășină fenolică.

FENOPLASTĂ s. f. (Chim.) Masă plastică produsă pe bază de fenol. – Din fr. phénoplaste.

FENOPLASTE s.n.pl. (Chim.) Mase plastice pe bază de fenol. [< fr. phénoplastes].^[1] modificată

fenoplast (desp. -no-plast) s. n., pl. fenoplaste

fenoplast (-no-plast) s. n., pl. fenoplaste

fenoplast s. n. (sil. -plast), pl. fenoplaste

FENOPLAST s. (CHIM.) rășină fenolică. (~ pentru lacuri.)

FENOPLAST s. (CHIM.) rășină fenolică. (~ pentru lacuri.)

FENO- „apariție, revenire, strălucire, vizibil, aparent”. ◊ gr. phaino, ein „a apărea, a străluci” > fr. phéno-, germ. phäno-, it. feno-, engl. pheno- > rom. feno-. □ ~citologie (v. cito-, v. -logie₁), s. f., studiul citologic al relațiilor dintre modificările nucleului celular și histogeneză; ~clin (v. -clin), s. n., variantă clonală cu manifestări fenotipice particulare; ~dem (v. -dem), s. n., populație cu caractere fenotipice distincte; ~copie (v. -copie), s. f., mutație neereditară în fenogeneza unui genotip sub influența factorilor externi; ~fază (v. -fază), s. f., etapă din periodicitatea dezvoltării în viața plantelor (germinare, înflorire etc.); ~gam (v. -gam), adj., fanerogamă; ~geneză (v. -geneză), s. f., formare ontogenetică a caracterelor ereditare sub influența tuturor factorilor genetici ai organismului în cadrul condițiilor de mediu; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință care se ocupă cu studiul și cu stabilirea legăturilor dintre fazele de vegetație ale plantelor și anotimpurilor; ~plaste (v. -plaste), s. n. pl., materiale plastice obținute pe bază de acid fenic; ~spermie (v. -spermie), s. f., stare a unei semințe abortive; ~termic (v. -termic), adj., cu considerarea factorilor termici în raport cu fenologia; ~tip (v. -tip), s. n., ansamblu de însușiri particulare, manifestate vizibil la un organism, și formate în procesul dezvoltării sale individuale; ~tipie (v. -tipic), adj., referitor la fenotip.

FENOPLÁSTE (< fr.; {s} fr. phénol „fenol” + gr. plastikos „plastic”) s. n. pl. Produși macromoleculari sintetici obținuți prin policondensarea fenolului (și a omologilor săi) cu formaldehidă sau cu alte aldehide, întrebuințați în industria lacurilor, a obiectelor de uz industrial și casnic (rezistente la coroziune); rășini fenolice. V. bachelită.