FELICITARE, felicitări, s. f. Acțiunea de a felicita și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Ilustrată (special imprimată) prin care cineva este felicitat. – V. felicita.

felicitare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: felicita] 1 Adresare a unor cuvinte de laudă pentru un succes obținut. 2 Urare de fericire făcută cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc. 3 (Ccr) Bilet, scrisoare, ilustrată etc. special imprimate prin care cineva este felicitat.

FELICITARE, felicitări, s. f. Acțiunea de a felicita și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Bilet, scrisoare, carte de vizită, ilustrată, special imprimate, prin care cineva este felicitat. – V. felicita.

FELICITARE, felicitări, s. f. Acțiunea de a felicita; laudă pentru un succes sau urare de succes, de fericire etc. Scrisoare de felicitare. ▭ Îți mulțumesc pentru felicitările ce mi-ai trimes de sărbători și pentru urările amicale ce faci în privirea sănătăței și a hărnicii mele. ALECSANDRI, S. 119. ♦ (Concretizat) Bilet, scrisoare, carte de vizită etc. prin care cineva e felicitat.

FELICITARE s.f. Acțiunea de a (se) felicita; laudă, urare de succes, de fericire etc. ♦ Scrisoare adresată cuiva pentru a-l felicita. [< felicita].

FELICITARE s. f. 1. acțiunea de a (se) felicita. 2. scrisoare adresată cuiva pentru a-l felicita. (< felicita)

FELICITARE ~ări f. 1) v. A FELICITA. 2) Ilustrată prin care cineva este felicitat cu o anumită ocazie. [G.-D. felicitării] /v. a felicita

FELICITA, felicit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericita vb. I] – Din fr féliciter.

felicita [At: NEGRUZZI, S. I, 6 / V: (înv) feri~ / Pzi: felicit, (înv) ~tez / E: fr féliciter] 1 vt A spune cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut. 2 vt A-i ura de fericire cuiva, cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc. 3 vt (Îe) A se felicita pentru sau că... A fi mulțumit în urma estimării efectelor unei acțiuni întreprinse, a unei atitudini luate etc.

fericita v vz felicita

FELICITA, felicit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericita vb. I.] – Din fr. féliciter.

FELICITA, felicit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut, pentru o realizare însemnată etc.; a exprima urări de fericire, de izbîndă pentru viitor cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc. lartă-mă că, dintre toți prietenii cari m-au felicitat de ziua mea, pe dumneata te-am lăsat să-ți răspund la urmă. CARAGIALE, O. VII 298. Arhiepiscopul de Novgorod, unul din oamenii cei mai luminați a Rusiei pe atunce, felicită pre autorul anonim prin versuri. NEGRUZZI, S. II 146. Primesc vizita directorului teatrului... mai întîi mă felicită asupra succeselor dobîndite în seara ajunului. RUSSO, O. 138. ♦ Refl. (Familiar) A se socoti mulțumit, fericit, satisfăcut (pentru rezultatul obținut). – Accentuat și: felicit. - Prez. ind. și: (învechit) felicitez (IBRĂILEANU, SP. CR. 146). – Variantă: (învechit) fericita (NEGRUZZI, S. I 6) vb. I.

FELICITA vb. I. tr. A spune cuiva cuvinte de laudă, urări cu ocazia unei aniversări, a unui eveniment important, a unor succese etc. ♦ refl. (Fam.) A se socoti fericit, mulțumit pentru un rezultat obținut. [P.i. felicit, -tez, 3,6 -tă. / < fr. féliciter, it. felicitare].

FELICITA vb. I. tr. a spune cuiva cuvinte de laudă, urări cu ocazia unei aniversări, a unui eveniment important etc. II. refl. (fam.) a se socoti mulțumit pentru un rezultat obținut. (< fr. féliciter)

felicitare-mărțișor s. f. Plic cu o felicitare conținând un mărțișor ◊ „Ieri a început producția de felicitări-mărțișoare contractate pentru această primăvară.” I.B. 5 II 74 p. 1 (din felicitare + mărțișor)

A FELICITA felicit tranz. A trata cu urări de bine, exprimând admirație (în legătură cu un eveniment). /<fr. féliciter

felicità v. a complimenta pentru un eveniment fericit.

*felícit și -éz, a -á v. tr. (lat. felicito, -áre, a face fericit, d. felix, -ćis, fericit). Complimentez pe cineva p. un succes, p. un eveniment fericit. V. refl. Mă aplaud singur: lupu, răpind oaĭa, se felicită. V. herelisesc.

felicitare s. f., g.-d. art. felicitării; pl. felicitări

felicitare s. f., g.-d. art. felicitării; pl. felicitări

felicitare s. f., g.-d. art. felicitării; pl. felicitări

felicita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. felicit, 2 sg. feliciți, 3 felicită; conj. prez. 1 sg. să felicit, 3 să felicite

felicita (a ~) vb., ind. prez. 3 felicită

felicita vb., ind. prez. 1 sg. felicit, 3 sg. și pl. felicită

felicita (ind. prez. 3 sg. și pl. felicită)

felicit.

FELICITARE s. (înv. și glumeț) congratulare, congratulație, (înv.) hiritiseală, hiritisire, (grecism înv.) sinhariticon, (fam.) gratulare. (~ cuiva pentru succesele dobândite.)

FELICITARE s. (înv. și glumeț) congratulare, congratulație, (înv.) gratulare, hiritiseală, hiritisire, (grecism înv.) sinhariticon. (~ cuiva pentru succesele dobîndite.)

FELICITA vb. (înv. și glumeț) a (se) congratula, (înv.) a (se) ferici, (fam.) a (se) gratula, a (se) hiritisi. (Se ~ reciproc pentru succesele dobândite.)

FELICITA vb. (înv. și glumeț) a (se) congratula, (înv.) a (se) ferici, a (se) gratula, a (se) hiritisi. (Se ~ reciproc pentru succesele dobîndite.)

felicitare, felicitări s. f. (intl.) 1. citație la poliție. 2. sentință de condamnare penală.