opțiuni
  • info

3 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FECUNDAT2, -Ă, fecundați, -te, adj. În care crește o nouă ființă. – V. fecunda.

FECUNDAT2, -Ă, fecundați, -te, adj. În care crește o nouă ființă. – V. fecunda.

FECUNDAT1 s. n. Faptul de a fecunda. – V. fecunda.

FECUNDAT1 s. n. Faptul de a fecunda. – V. fecunda.

fecundat2, ~ă a [At: PARHON, B. 123 / Pl: ~ați, ~e / E: fecunda] În care crește o nouă ființă.

fecundat1 sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: fecunda] Fecundare (1).

FECUNDAT s.n. Fecundare. [< fecunda].

FECUNDA, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare.

FECUNDA, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare.

fecunda vt [At: DA / Pzi: ~dez / E: lat fecundare, fr féconder] A face să procreeze.

FECUNDA, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca procesul fecundației, a pune în stare de procreație. ◊ Intranz. (Poetic) Soarele arde cîmpiile și în aer se împrăștie mirosul voluptos al pămîntului care fecundează. DEMETRESCU, O. 148.

FECUNDA vb. I. tr. A provoca fecundație, a pune în stare de procreație. [< lat. fecundare, cf. fr. féconder].

FECUNDA vb. tr. a face fecund; a provoca fecundația. (< fr. féconder, lat. fecundare)

A SE FECUNDA pers. 3 se ~ează intranz. A provoca apariția unui germen prin unirea a două celule de sex opus (în vederea procreării). /<fr. féconder, lat. fecundare

A FECUNDA ~ez tranz. A provoca procesul fecundației; a face să procreeze. /<fr. féconder, lat. fecundare

fecundà v. a face fecund, productiv.

*fecundéz v. tr. (lat. fecundare). Fac fecund, fac productiv.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fecundat s. n.

fecundat s. n.

fecundat s. n.

fecunda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fecundez, 3 fecundează; conj. prez. 1 sg. să fecundez, 3 să fecundeze

fecunda (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundează

fecunda vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fecundează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FECUNDA vb. a călca. (Cocoșul ~ găina.)

OVUL FECUNDAT s. v. zigot.

FECUNDA vb. a călca. (Cocoșul ~ găina.)

Intrare: fecundat (adj.)
fecundat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fecundat
  • fecundatul
  • fecundatu‑
  • fecundată
  • fecundata
plural
  • fecundați
  • fecundații
  • fecundate
  • fecundatele
genitiv-dativ singular
  • fecundat
  • fecundatului
  • fecundate
  • fecundatei
plural
  • fecundați
  • fecundaților
  • fecundate
  • fecundatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: fecundat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fecundat
  • fecundatul
  • fecundatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • fecundat
  • fecundatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: fecunda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fecunda
  • fecundare
  • fecundat
  • fecundatu‑
  • fecundând
  • fecundându‑
 singular plural
  • fecundează
  • fecundați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fecundez
 (să)
  • fecundez
  • fecundam
  • fecundai
  • fecundasem
a II-a (tu)
  • fecundezi
 (să)
  • fecundezi
  • fecundai
  • fecundași
  • fecundaseși
a III-a (el, ea)
  • fecundează
 (să)
  • fecundeze
  • fecunda
  • fecundă
  • fecundase
plural I (noi)
  • fecundăm
 (să)
  • fecundăm
  • fecundam
  • fecundarăm
  • fecundaserăm
  • fecundasem
a II-a (voi)
  • fecundați
 (să)
  • fecundați
  • fecundați
  • fecundarăți
  • fecundaserăți
  • fecundaseți
a III-a (ei, ele)
  • fecundează
 (să)
  • fecundeze
  • fecundau
  • fecundară
  • fecundaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fecundat, fecundatăadjectiv

  • 1. În care crește o nouă ființă. DEX '09
etimologie:
  • vezi fecunda DEX '09 DEX '98

fecundatsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a fecunda. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: fecundare
etimologie:
  • vezi fecunda DEX '09 DEX '98 DN

fecunda, fecundezverb

  • 1. A provoca o fecundație, a face să procreeze. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote intranzitiv poetic Soarele arde cîmpiile și în aer se împrăștie mirosul voluptos al pămîntului care fecundează. DEMETRESCU, O. 148. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.