febril, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 339 / Pl: ~i, ~e / E: fr fébrile] 1-2 a, av Agitat². 3-4 a, av Surescitat². 5-6 a, av Intens. 7 (Med) Care se manifestă prin febră (1). 8 (Med) Care are febră (1).

FEBRIL, -Ă, febrili, -e, adj. 1. (Med.) Cu febră, de febră. Starea febrilă a bolnavului. 2. Fig. Intens, (extrem de) încordat, agitat; p. ext. viu. Polițaiul G. Pristanda... bate, arestează ilegal, strînge bătăușii, e gata să trădeze azi pe acela pe care l-a servit ieri. Unde e cauza acestei activități atît de febrile? GHEREA, ST. CR. I 346. Mai mulți juni plini de inimă... se puseră la lucru cu o activitate febrilă. NEGRUZZI, S. I 339. ◊ (Adverbial) Un birou-masă plin de dosare, cărți, hîrtii, într-o dezordine care arată că în această încăpere se lucrează febril. BARANGA, I. 151.

FEBRIL, -Ă adj. 1. Cu febră; de febră. 2. (Fig.) Încordat, înfrigurat, agitat. ♦ Intens. ♦ (P. ext.) Viu. [Cf. fr. fébrile, lat. febrilis].

FEBRIL, -Ă adj. (și adv.) 1. cu, de febră. 2. (fig.) încordat, înfrigurat, agitat. ◊ intens, viu. (< fr. fébrile, lat. febrilis)

FEBRIL ~ă ( ~i, ~e) 1) Care ține de febră; cauzat de febră. Stare ~ă. Puls ~. 2) (despre persoane) Care manifestă o agitație excesivă și nervoasă; cuprins de o nervozitate excesivă. 3) și adverbial (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă nervozitate excesivă; caracterizat prin agitație nervoasă foarte puternică. Mișcare ~ă. /<fr. fébrile, lat. febrilis

febril a. 1. ce ține de friguri; 2. fig. excesiv, dezordonat: o ardoare febrilă.

*febríl, -ă adj. (lat. febrilis). De frigurĭ: căldurĭ febrile. Fig. Excesiv, dezordonat: activitate febrilă. Adv. În mod febril: a lucra febril.

febril (desp. fe-bril) adj. m., pl. febrili; f. febrilă, pl. febrile

febril (fe-bril) adj. m., pl. febrili; f. febrilă, pl. febrile

febril adj. m. (sil. -bril), pl. febrili; f. sg. febrilă, pl. febrile

FEBRIL adj. 1. v. intens. 2. v. înfrigurat.

FEBRIL adj. 1. intens, încordat. însuflețit, viu. (Ritm ~ de muncă.) 2. încordat, înfrigurat. (O așteptare ~.)