2 intrări

44 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FARMEC, farmece, s. n. 1. (În basme și în superstiții) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji); mijloc magic folosit pentru o asemenea transformare; vrajă, vrăjitorie. ◊ Loc. adv. Ca prin farmec = într-un mod miraculos, pe neașteptate, dintr-odată. 2. Ansamblu de calități (frumusețe, grație etc.) care încântă, atrage pe cineva. Farmecul pădurii. ♦ Desfătare, plăcere, încântare pe care o simte cineva în fața unui lucru fermecător. – Lat. pharmacum.

farmec sn [At: COD. VOR. 6/10 / V: (înv) ~măc sn (Pl: ~măce, rar, ~măci), (înv) ~ă, ~măcă sf (reg) fărmăc, fer~, foar~ / Pl: ~ece, (îrg) ~eci / E: ml pharmacum] 1 (În basme și superstiții) Transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unei vrăji). 2 (Pop; spc; mpl) Practică ocultă prin care se influențează soarta cuiva, prin invocarea unor forțe supranaturale malefice Si: fapt1 (21), făcătură (1), făcut1 (37), vrajă, (Buc; rar) făcare. 3 (Lpl) Mijloace magice întrebuințate pentru a face farmece (2). 4 Formulă magică (cântată sau recitată) pentru invocarea unor forțe supranaturale Si: (liv) incantație. 5 (Îlav) Ca prin ~ În mod miraculos. 6 (Îal) Pe neașteptate. 7 Ansamblu de calități care încântă sau atrag pe cineva. 8 Încântare pe care o simte cineva în fața unui lucru extraordinar.

farmec s.n. 1 (în basme și superstiții) Transformare miraculoasă a lucrurilor, a ființelor în urma unei vrăji; (înv., pop.) fermecătură. ♦ Totalitatea mijloacelor și formulelor magice folosite pentru transformarea miraculoasă a lucrurilor, a ființelor, pentru lecuire etc.; vrăjitorie. ◊ Loc.adv. Ca prin farmec = a) într-un mod miraculos; b) pe neașteptate, dintr-odată. 2 (pop.) Practică ocultă de invocare a unor forțe supranaturale (malefice), cu scopul de a influența soarta cuiva; consecințele utilizării acestor practici; vrajă, magie. Farmecul să piară, Răul să se stîngă, Vrajele să strîngă (COȘB.). 3 fig. Calitatea de a atrage, de a încînta pe cineva. Fata avea un farmec în fiecare mișcare potolită (SADOV.) ♦ Ansamblu de calități (frumusețe, grație etc.) care încîntă, care atrage pe cineva. Lasă-ți, băiete, satul cu tot farmecul frumuseților lui (CR.). ♦ Încîntare, plăcere pe care o simte cineva în fața unui lucru extraordinar. Am simțit atunci farmecul vieții în doi (BART). • pl. -ce. și (înv.) farmăc s.n., farmăcă s.f. / lat. pharmacum.

FARMEC, farmece, s. n. 1. (În basme și în superstiții) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji); mijloace magice întrebuințate pentru o asemenea transformare; vrajă, vrăjitorie. ◊ Loc. adv. Ca prin farmec = într-un mod miraculos, pe neașteptate, dintr-o dată. 2. Ansamblu de calități (frumusețe, grație etc.) care încântă, atrage pe cineva. Farmecul pădurii. ♦ Desfătare, plăcere, încântare pe care o simte cineva în fața unui lucru fermecător. – Lat. pharmacum.

FARMEC, farmece, s. n. 1. Procedeu folosit de oamenii superstițioși în credința că pot influența desfășurarea normală a lucrurilor, cu ajutorul unor pretinse «forțe supranaturale»; putere de a fermeca, de a vrăji; vrajă, vrăjitorie. Dascălul Sindipa, ca un vrăjitor egiptean ce se află... a încuiat cu farmec glasul coconului. SADOVEANU, D. P. 28. Farmecul să piară, Răul să se stingă, Vrajele să strîngă Firicele coapte: Ceasul rău de noapte; Dragostea copilei, Ceasul rău al zilei! COȘBUC, P. II 149. Tu nu cunoști puterea acestei trestioare; prin farmecul ei am scăpat de toate nevoile. ALECSANDRI, T. I 436. ◊ Expr. Ca prin farmec = într-un mod miraculos, deodată, pe neașteptate. Natura întreagă își schimbase coloarea; peste noapte totul se prefăcuse ca prin farmec. BART, E. 308. Ca prin farmec peri izvorul și copacii. EMINESCU, N. 16. 2. Ansamblu de calități (frumusețe, grație etc.) care produce admirație, atracție, încîntare. Fata avea un farmec în fiecare mișcare potolită și-n fiecare vorbă cuminte pe care o rostea din cînd în cînd. SADOVEANU, O. IV 48. Zările, de farmec pline, strălucesc în luminiș. COȘBUC, P. I 47. Iubire e în razele de soare Și farmec în a codrului fanfară. VLAHUȚĂ, O. A. 84. Lasă-ți, băiete, satul cu tot farmecul frumuseților lui și pasă de te du în loc strein și așa depărtat. CREANGĂ, A. 118. ♦ Desfătare, plăcere, încîntare. Ne-am căsătorit. Eram fericiți. Am simțit atunci farmecul vieții în doi. BART, E. 223. Cînd murgul serii începe a se destinde treptat preste pustii, farmecul tainic al singurătății crește și mai mult în sufletul călătorului. ODOBESCU, S. III 17. – Pl. și: fermece (ȘEZ. III 32), (s. m.) farmeci (TEODORESCU, P. P. 374).

FARMEC ~ce n. 1) Procedeu magic căruia i se atribuie însușiri supranaturale; vrajă. ◊ A face ~ce a recurge la procedee magice; a vrăji. Ca prin ~ ca printr-un miracol. 2) fig. Ansamblu de calități ce trezesc admirație; vrajă; miraj; fascinație. ~cul pădurii. /<lat. pharmacum

farmec n. 1. formulă sau operațiune magică: farmecele sunt leacuri băbești; 2. fig. efectul magiei, atracțiune irezistibilă: farmecul frumuseții; 3. desfătare: dulce farmec a vieții călătoare AL. [Lat. vulg. PHARMACUM, leac și farmec, medicul și vrăjitorul fiind una și aceeaș persoană (v. vraciu)].

2) fármec, a fărmăcá v. tr. (d. farmec 1 saŭ lat. *pharmăcare.Fármec, -ecĭ, -ecă, fărmăcăm; să farmece). Est. Vrăjesc, influențez pin farmece. Fig. Fascinez, încînt: muzica te farmecă. – În vest férmec, a fermecá, el férmecă. V. boscorodesc.

1) fármec n., pl. e (lat. phármacum, d. vgr. phármakon, medicament, venin, la pl. „farmece”. V. farmacie). Est. Pl. Fărmăcătorie, vrajă, oare-care micĭ obĭecte și substanțe descîntate crezînd că așa veĭ face altuĭa un răŭ saŭ un bine: a face farmece. Fig. Încîntare, grație, atracțiune irezistibilă: farmecu frumusețiĭ. Ca pin farmec, ca pin minune, îndată (vorbind de o schimbare). – În nord farmăc, pl. ăce și ece. Vechĭ și farmăcă, f., pl. ăcĭ. Și azĭ în est pl. f. farmecĭ. În vest pl. n. farmece. V. fapt și făcut 1.

FĂRMĂCA vb. I v. fermeca.

FERMECA, farmec, vb. I. Tranz. 1. A încânta, a desfăta; a atrage, a ademeni (prin însușiri, aspect, manifestări etc.). 2. (În basme și în superstiții) A face cuiva vrăji, a lega, a transforma etc. pe cineva prin vrăji. [Var.: (pop.) fărmăca vb. I] – Din farmec.

FERMECA, farmec, vb. I. Tranz. 1. A încânta, a desfăta; a atrage, a ademeni (prin însușiri, aspect, manifestări etc.). 2. (În basme și în superstiții) A face cuiva vrăji, a lega, a transforma etc. pe cineva prin vrăji. [Var.: (pop.) fărmăca vb. I] – Din farmec.

fermeca [At: MOXA 390/10 / V: (îrg) fărmăca, făr~, (Mar) for~ (pzi: foarmec) / Pzi: farmec, (Mun) fermec / E: farmec] 1-2 vtr (Înv) A (se) otrăvi. 3 vt (În basme și superstiții) A face cuiva vrăji. 4 vt A încânta. 5 vt A atrage (prin însușiri, aspect, manifestări etc.) Si: a fascina (2), a captiva.

FERMECA, farmec, vb. I. Tranz. 1. A încînta, a captiva, a atrage, a ademeni. Glasul lui curgea domol și basmul ne fermeca pe toți ca un cîntec frumos. SADOVEANU, O. VII 322. Ascult vîntul cum suflă în pînzele albe și cum șuieră cîteodată așa de dulce, așa de plăcut, că te farmecă. DUNĂREANU, CH. 56. Pe tine te răpește al trestiilor cînt, Îți farmecă auzul bătăile de vînt. PĂUN-PINCIO, P. 45. 2. (În basme și în superstiții) A face cuiva vrăji, a vrăji. Parcă eu l-am fermecat Cu otravă și cu spirt. SEVASTOS, C. 259. – Variantă: fărmăca (CREANGĂ, P. 164) vb. I.

A FERMECA farmec tranz. 1) A face să fie cuprins de farmec; a delecta; a desfăta; a încânta; a vrăji; a fascina. 2) (în basme și în superstiții) A supune unor farmece; a lega prin vrăji; a vrăji. /<lat. pharmacare

fermecà v. 1. a lega prin farmec, a face de dragoste; 2. a încânta: vederea ei l’a fermecat. [Și fărmeca = lat. vulg. PHARMACARE].

férmec ș. a., V. farmec, fărmăc-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

farmec s. n., (vrăji) pl. farmece

farmec, fermecăm 1 pl., farmece 3 conj.

fermeca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. farmec, 2 sg. farmeci, 3 farmecă; conj. prez. 1 sg. să farmec, 3 să farmece; imper. 2 sg. afirm. farmecă

fermeca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. farmec, 2 sg. farmeci, 3 farmecă, 1 pl. fermecăm; conj. prez. 3 să farmece

fermeca vb., ind. prez. 1 sg. farmec, 2 sg. farmeci, 3 sg. și pl. farmecă, 1 pl. fermecăm; conj. prez. 3 sg. și pl. farmece

fermeca (ind. prez. 1 sg. farmec, 1 pl. fermecăm, conj. farmece)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FARMEC s. 1. v. vrajă. 2. fascinație, încântare, magie, vrajă, (fig.) poezie. (~ul miraculos al nopții.) 3. v. desfătare. 4. v. drăgălășenie. 5. v. atracție. 6. haz, (fam.) chichirez. (Tot ~ul stă în...) 7. (fig.) savoare, sevă, suculență. (O vorbă plină de ~.)

FARMEC s. 1. descîntec, magie, vrajă, vrăjitorie, (pop.) descîntătură, fapt, făcătură, făcut, fermecătorie, fermecătură, legămînt, legătură, meșteșug, solomonie, (înv. și reg.) măiestrie, (reg.) băbărie, boboană, bolmoajă, boscoană, bosconitură, farmazonie, năprătitură, rîvnă, rîvnitură, solomonărie. (Crede în ~ce.) 2. fascinație, încîntare, magie, vrajă, (fig.) poezie. (~ miraculos al nopții.) 3. delectare, desfătare, încîntare, plăcere, voluptate, vrajă, (înv. și pop.) tefericie, (înv.) încîntec, (fam.) deliciu, (fig.) savoare. (Viață plină de ~; ~ pe care îl poale da o lectură bună.) 4. drăgălășenie, grație, (livr.) șarm. (Are un ~ înnăscut.) 5. atracție, (rar) prestigiu, (fig.) miraj. (~ unui vis fericit.) 6. haz, (fam.) chichirez. (Tot ~ stă în...) 7. (fig.) savoare, sevă, suculență. (O vorbă plină de ~.)

FERMECA vb. 1. v. vrăji. 2. v. încânta.

FERMECA vb. 1. a descînta, a face, a meni, a ursi, a vrăji, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a rîvni, (prin Transilv.) a pohibi. (A-i ~ cuiva cu ulcica.) 2. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a încînta, a răpi, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

farmec (farmece), s. n.1. Vrajă, vrăjitorie. – 2. Calități care atrag, șarm. – Var. (înv.) farmăc. Mr. fărmác „venin”. Gr. φάρμαϰον „venin”, direct (Murnu 24; Diculescu 474), sau prin intermediul lat. pharmacum (Philippide, Principii, 18; Pușcariu 583; Candrea-Dens., 551; REW 6462; DAR; Rosetti, I, 166; cf. Șeineanu, Semasiol., 188), mr., direct din ngr., cf. alb., bg. farmak „venin”. Der. fermeca, vb. (a vrăji; a încînta; a seduce, a fascina); fermecător, adj. (încîntător, seducător); fermecător, s. m. (vrăjitor, vraci); fermecătoreasă, s. f. (vrăjitoare); fermecătoresc, adj. (ca vrăjitorii); fermecătorie, s. f. (vrajă, farmece); fermecătură, s. f. (vrajă, magie). – Der. neol. farmacie, s. f., din fr.; farmacist, s. m., din fr.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

farmec, farmece, s.n. – (mag.) Vrajă: „Operația, acțiunea sau ceremonia săvârșită în scop de a face cuiva un bine sau un rău, cu ajutorul unor forță supranaturale, de care dispune o anumită persoană, în relațiuni cu spiritele necurate” (Gorovei 1931: 128). – Lat. pharmecum.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea farmece în labă expr. (intl.) a fi foarte îndemânatic la furtul din buzunare

Intrare: farmec
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • farmec
  • farmecul
  • farmecu‑
plural
  • farmece
  • farmecele
genitiv-dativ singular
  • farmec
  • farmecului
plural
  • farmece
  • farmecelor
vocativ singular
plural
fărmăc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
foarmec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
farmecă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
farmăc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fermec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
farmăcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fermeca
verb (VT76)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fermeca
  • fermecare
  • fermecat
  • fermecatu‑
  • fermecând
  • fermecându‑
singular plural
  • farmecă
  • fermecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • farmec
(să)
  • farmec
  • fermecam
  • fermecai
  • fermecasem
a II-a (tu)
  • farmeci
(să)
  • farmeci
  • fermecai
  • fermecași
  • fermecaseși
a III-a (el, ea)
  • farmecă
(să)
  • farmece
  • fermeca
  • fermecă
  • fermecase
plural I (noi)
  • fermecăm
(să)
  • fermecăm
  • fermecam
  • fermecarăm
  • fermecaserăm
  • fermecasem
a II-a (voi)
  • fermecați
(să)
  • fermecați
  • fermecați
  • fermecarăți
  • fermecaserăți
  • fermecaseți
a III-a (ei, ele)
  • farmecă
(să)
  • farmece
  • fermecau
  • fermeca
  • fermecaseră
verb (VT86)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fărmăca
  • fărmăcare
  • fărmăcat
  • fărmăcatu‑
  • fărmăcând
  • fărmăcându‑
singular plural
  • farmăcă
  • fărmăcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • farmăc
(să)
  • farmăc
  • fărmăcam
  • fărmăcai
  • fărmăcasem
a II-a (tu)
  • farmeci
(să)
  • farmeci
  • fărmăcai
  • fărmăcași
  • fărmăcaseși
a III-a (el, ea)
  • farmăcă
(să)
  • farmece
  • fărmăca
  • fărmăcă
  • fărmăcase
plural I (noi)
  • fărmăcăm
(să)
  • fărmăcăm
  • fărmăcam
  • fărmăcarăm
  • fărmăcaserăm
  • fărmăcasem
a II-a (voi)
  • fărmăcați
(să)
  • fărmăcați
  • fărmăcați
  • fărmăcarăți
  • fărmăcaserăți
  • fărmăcaseți
a III-a (ei, ele)
  • farmăcă
(să)
  • farmece
  • fărmăcau
  • fărmăca
  • fărmăcaseră
verb (VT10)
Surse flexiune: MDA2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • formeca
  • formecare
  • formecat
  • formecatu‑
  • formecând
  • formecându‑
singular plural
  • forme
  • formecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • formec
(să)
  • formec
  • formecam
  • formecai
  • formecasem
a II-a (tu)
  • formeci
(să)
  • formeci
  • formecai
  • formecași
  • formecaseși
a III-a (el, ea)
  • forme
(să)
  • formece
  • formeca
  • formecă
  • formecase
plural I (noi)
  • formecăm
(să)
  • formecăm
  • formecam
  • formecarăm
  • formecaserăm
  • formecasem
a II-a (voi)
  • formecați
(să)
  • formecați
  • formecați
  • formecarăți
  • formecaserăți
  • formecaseți
a III-a (ei, ele)
  • forme
(să)
  • formece
  • formecau
  • formeca
  • formecaseră
fărmeca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

farmec, farmecesubstantiv neutru

  • 1. în basme în superstiții Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji); mijloc magic folosit pentru o asemenea transformare. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Dascălul Sindipa, ca un vrăjitor egiptean ce se află... a încuiat cu farmec glasul coconului. SADOVEANU, D. P. 28. DLRLC
    • format_quote Farmecul să piară, Răul să se stingă, Vrajele să strîngă Firicele coapte: Ceasul rău de noapte; Dragostea copilei, Ceasul rău al zilei! COȘBUC, P. II 149. DLRLC
    • format_quote Tu nu cunoști puterea acestei trestioare; prin farmecul ei am scăpat de toate nevoile. ALECSANDRI, T. I 436. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Ca prin farmec = într-un mod miraculos, pe neașteptate, dintr-odată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: deodată
      • format_quote Natura întreagă își schimbase coloarea; peste noapte totul se prefăcuse ca prin farmec. BART, E. 308. DLRLC
      • format_quote Ca prin farmec peri izvorul și copacii. EMINESCU, N. 16. DLRLC
    • chat_bubble A face farmece = a recurge la procedee magice. NODEX
      sinonime: vrăji
  • 2. Ansamblu de calități (frumusețe, grație etc.) care încântă, atrage pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Farmecul pădurii. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Fata avea un farmec în fiecare mișcare potolită și-n fiecare vorbă cuminte pe care o rostea din cînd în cînd. SADOVEANU, O. IV 48. DLRLC
    • format_quote Zările, de farmec pline, strălucesc în luminiș. COȘBUC, P. I 47. DLRLC
    • format_quote Iubire e în razele de soare Și farmec în a codrului fanfară. VLAHUȚĂ, O. A. 84. DLRLC
    • format_quote Lasă-ți, băiete, satul cu tot farmecul frumuseților lui și pasă de te du în loc strein și așa depărtat. CREANGĂ, A. 118. DLRLC
    • 2.1. Desfătare, plăcere, încântare pe care o simte cineva în fața unui lucru fermecător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ne-am căsătorit. Eram fericiți. Am simțit atunci farmecul vieții în doi. BART, E. 223. DLRLC
      • format_quote Cînd murgul serii începe a se destinde treptat preste pustii, farmecul tainic al singurătății crește și mai mult în sufletul călătorului. ODOBESCU, S. III 17. DLRLC
  • comentariu Plural și: fermece, farmeci. DLRLC
etimologie:

fermeca, farmecverb

  • 1. A încânta, a desfăta; a atrage, a ademeni (prin însușiri, aspect, manifestări etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Glasul lui curgea domol și basmul ne fermeca pe toți ca un cîntec frumos. SADOVEANU, O. VII 322. DLRLC
    • format_quote Ascult vîntul cum suflă în pînzele albe și cum șuieră cîteodată așa de dulce, așa de plăcut, că te farmecă. DUNĂREANU, CH. 56. DLRLC
    • format_quote Pe tine te răpește al trestiilor cînt, Îți farmecă auzul bătăile de vînt. PĂUN-PINCIO, P. 45. DLRLC
  • 2. în basme în superstiții A face cuiva vrăji, a lega, a transforma etc. pe cineva prin vrăji. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vrăji
    • format_quote Parcă eu l-am fermecat Cu otravă și cu spirt. SEVASTOS, C. 259. DLRLC
etimologie:
  • farmec DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.