falimentare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: falimenta] 1 Împingere la faliment (1) a unei întreprinderi comerciale, industriale etc. 2 (Fig) Determinare a eșecului unei acțiuni.

FALIMENTAR, -Ă, falimentari, -e, adj. (Despre întreprinderi comerciale, industriale etc.) Care se află în stare de faliment; insolvabil. ♦ Fig. Care se află într-o situație dezastruoasă, care a suferit un eșec total. – Faliment + suf. -ar.

falimenta vtr [At: DA ms / Pzi: ~tez / E: faliment] 1-2 A da faliment (3-4).

falimentar, ~ă [At: CONTEMP, S. II, 1948, nr. 112, 2/4 / Pl: ~i, ~e / E: faliment + -ar] 1 (D. o intreprindere comercială, industrială etc.) Care se află în stare de faliment Si: insolvabil. 2 (Fig) Care se află într-o situație dezastruasă.

falimentat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: falimenta] 1 Care a fost adus la faliment (1). 2 (Fig) Care a fost făcut să eșueze.

FALIMENTAR, -Ă, falimentari, -e, adj. (Despre o întreprindere comercială, industrială etc.) Care se află în stare de faliment; insolvabil. ◊ Fig. Care se află într-o situație dezastruoasă, care a suferit un eșec total. – Faliment + suf. -ar.

FALIMENTAR, -Ă, falimentari, -e, adj. (În economia capitalistă; despre o întreprindere comercială sau bancară) Care nu-și mai poate achita datoriile; insolvabil. În perioadele de criză, numărul întreprinderilor falimentare ajunge la cifre uriașe. ♦ Fig. Care a suferit un eșec dezastruos.

FALIMENTAR, -Ă adj. În stare de faliment; insolvabil. ♦ (Fig.) Prăbușit, ruinat, distrus. [< faliment + -ar].

FALIMENTA vb. tr. 1. a da faliment. 2. a face pe cineva să dea faliment. (< faliment)

FALIMENTAR, -Ă adj. 1. în stare de faliment; insolvabil. 2. (fig.) prăbușit, ruinat, distrus. (< it. fallimentare)

falimenta vb. I (ec.) ♦ 1. A da faliment ◊ „Societatea Monolit a falimentat.” Epoca 30/90 p. 4. ◊ „Agricultura falimentează iar directorii iau «salarii de merit».” R.l. 14/92 p. 5. ♦ 2. A face pe cineva sau ceva să dea faliment ◊ „Secția de micelin a societății [...] falimentată abuziv de V. G.” Caț. 9/92 p. 3. ◊ „A.B. ar putea falimenta Pepsi Cola!” Expr. Mag. 16/94 p. 26 (din faliment; R. Zafiu în R.lit. 35/95 p. 11)

FALIMENTAR ~ă ( ~i, ~e) 1) (despre întreprinderi comerciale sau bancare) Care este pe cale de a da faliment. 2) fig. rar Care este în pragul unui eșec total. /faliment + suf. ~ar

*falimentár, -ă (d. faliment). De faliment: bancă în stare falimentară.

+falimenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. falimentez, 3 falimentează; conj. prez. 1 sg. să falimentez, 3 să falimenteze

falimentar adj. m., pl. falimentari; f. falimentară, pl. falimentare

falimentar adj. m., pl. falimentari; f. falimentară, pl. falimentare

falimenta vb., ind. prez. 3 sg. falimentează

falimentar adj. m., pl. falimentari; f. sg. falimentară, pl. falimentare

FALIMENTA vb. (FIN.) a bancruta, (înv.) a mofluza. (Întreprinderea a ~.)

FALIMENTAR adj. (FIN.) insolvabil. (O întreprindere ~.)

FALIMENTAR adj. (FIN.) insolvabil. (O întreprindere ~.)