FAIN, -Ă, faini, -e, adj. (Reg. și fam.) Care este de foarte bună calitate. ♦ Frumos, minunat. – Din germ. fein.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de cornel, 5 May 2004 | Greșeală de tipar

fáin adj. m., pl. fáini; f. sg. fáină, pl. fáine
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

FAIN ~ă ( ~i, ~e) fam. Care are calități deosebite; foarte bun. /<germ. fein
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

fáin (fáină), adj. – Fin, distins, prețios. Germ. fein (Borcea 185; Tiktin; DAR; după Gáldi, Dict., 176, prin intermediul mag.). Curent în Trans., considerat vulgar în Munt.
Sursa: DER | Trimisă de blaurb, 30 Aug 2007 | Greșeală de tipar

FAIN, -Ă adj. Fin, foarte bun. ♦ Ales, minunat. [< germ. fein].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 10 Mar 2005 | Greșeală de tipar

FAIN, -Ă adj. (fam.) fin, foarte bun. ♢ ales, minunat. (< germ. fein)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar