opțiuni
  • info

3 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FAIANȚARE, faianțări, s. f. Acțiunea de a faianța. [Pr.: fa-ian-] – V. faianța.

FAIANȚARE, faianțări, s. f. Acțiunea de a faianța. [Pr.: fa-ian-] – V. faianța.

faianțare sf [At: DEX / P: fa-ian~ / Pl: ~țări / E: faianță] Acoperire cu plăci de faianță.

FAIANȚARE s.f. Acțiunea de a faianța și rezultatul ei. [Pron. fa-ian-. / < faianța.

FAIANȚA, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță.

FAIANȚA, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță.

FAIANȚAR, faianțari, s. m. Muncitor specializat în faianțare; faianțator. [Pr.: fa-ian-] – Faianță + suf. -ar.

FAIANȚAR, faianțari, s. m. Muncitor specializat în faianțare; faianțator. [Pr.: fa-ian-] – Faianță + suf. -ar.

faianța vt [At: DEX / P: fa-ian~ / Pzi: ~țez / E: faianță] A acoperi cu plăci de faianță.

faianțar sm [At: LEG. EC. PL. 294 / P: fa-ian~ / Pl: ~i / E: faianță + -ar] 1 Persoană care fabrică faianță. 2 Muncitor specializat în faianțare Si: faianțator.

FAIANȚA vb. I. tr. A executa un placaj din plăci de faianță. [Pron. fa-ian-. / cf. fr. faiencé – care imită faianța].

FAIANȚAR s.m. Lucrător specializat în executarea placajelor de faianță. [Pron. fa-ian-. / cf. fr. faïencier].

FAIANȚA vb. tr. a executa un placaj din plăci de faianță. (< faianță)

FAIANȚAR s. m. cel care fabrică sau vinde faianță. (< faianță + -ar)

A FAIANȚA ~ez tranz. (elemente de construcție) A acoperi cu plăci de faianță. [Sil. fa-ian-] /Din faianță

FAIANȚAR ~i m. v. FAIANȚATOR. [Sil. fa-ian-] /faianță + suf. ~ar

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

faianțare s. f., g.-d. art. faianțării; pl. faianțări

faianțare s. f., g.-d. art. faianțării; pl. faianțări

faianțare s. f. (sil. fa-ian-), g.-d. art. faianțării; pl. faianțări

faianța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. faianțez, 3 faianțează; conj. prez. 1 sg. să faianțez, 3 să faianțeze

faianțar s. m., pl. faianțari

faianța (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțează

*faianțar s. m., pl. faianțari

faianța vb. (sil. fa-ian-), ind. prez. 1 sg. faianțez, 3 sg. și pl. faianțează

faianțar s. m. (sil. fa-ian-), pl. faianțari

Intrare: faianțare
faianțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faianțare
  • faianțarea
plural
  • faianțări
  • faianțările
genitiv-dativ singular
  • faianțări
  • faianțării
plural
  • faianțări
  • faianțărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: faianța
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • faianța
  • faianțare
  • faianțat
  • faianțatu‑
  • faianțând
  • faianțându‑
 singular plural
  • faianțează
  • faianțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • faianțez
 (să)
  • faianțez
  • faianțam
  • faianțai
  • faianțasem
a II-a (tu)
  • faianțezi
 (să)
  • faianțezi
  • faianțai
  • faianțași
  • faianțaseși
a III-a (el, ea)
  • faianțează
 (să)
  • faianțeze
  • faianța
  • faianță
  • faianțase
plural I (noi)
  • faianțăm
 (să)
  • faianțăm
  • faianțam
  • faianțarăm
  • faianțaserăm
  • faianțasem
a II-a (voi)
  • faianțați
 (să)
  • faianțați
  • faianțați
  • faianțarăți
  • faianțaserăți
  • faianțaseți
a III-a (ei, ele)
  • faianțează
 (să)
  • faianțeze
  • faianțau
  • faianțară
  • faianțaseră
Intrare: faianțar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faianțar
  • faianțarul
  • faianțaru‑
plural
  • faianțari
  • faianțarii
genitiv-dativ singular
  • faianțar
  • faianțarului
plural
  • faianțari
  • faianțarilor
vocativ singular
  • faianțarule
  • faianțare
plural
  • faianțarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

faianțare, faianțărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a faianța. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi faianța DEX '09 DEX '98 DN

faianța, faianțezverb

  • 1. A acoperi ceva cu plăci de faianță. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • faianță DEX '09 DEX '98 MDN '00

faianțar, faianțarisubstantiv masculin

  • 1. Muncitor specializat în faianțare. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: faianțator
etimologie:
  • Faianță + sufix -ar. DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.