17 definiții pentru facultate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FACULTATE, facultăți, s. f. 1. Capacitate, posibilitate, însușire morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine. ♦ Însușire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acționa, a se dezvolta, a realiza ceva. 2. Unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior, condusă de un decan și cuprinzând mai multe catedre pentru pregătirea studenților și a doctoranzilor într-un anumit domeniu de specialitate. – Din fr. faculté, lat. facultas, -atis.

facultate sf [At: ODOBESCU, S. III, 43 / Pl: ~tăți / E: fr faculté, lat facultas,atis] 1 (Adesea la pl) Însușire fizică, intelectuală sau morală a cuiva Si: aptitudine. 2 (Înv; îs) ~tățile sufletului Denumire dată proceselor psihice fundamentale (inteligența, afectivitatea și voința). 3 Capacitate a unui fenomen, obiect etc. de a se dezvolta, de a acționa. 4 Unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior, unde se predau discipline înrudite între ele, pentru pregătirea studenților și a doctoranzilor într-un anumit domeniu de specialitate. 5 Local unde funcționează o facultate (4). 6 Personalul unei facultăți (4).

FACULTATE, facultăți, s. f. 1. Capacitate, posibilitate, însușire morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine. ♦ Însușire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acționa, a se dezvolta, a realiza ceva. 2. Unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior, condusă de un decan și cuprinzând un ansamblu de discipline înrudite între ele, pentru pregătirea studenților și a doctoranzilor într-un anumit domeniu de specialitate. – Din fr. faculté, lat. facultas, -atis.

FACULTATE, facultăți, s. f. 1. Capacitate, posibilitate morală sau intelectuală; aptitudine. Facultatea gîndirii. Deplinătatea facultăților mintale.Punîndu-și în lucrare propriile lui facultăți, copilul va căpăta un început de onestitate intelectuală. VLAHUȚĂ, O. A. 189. 2. Unitate didactică, științifică și administrativă în cadrul unei universități, pusă sub conducerea unui decan și cuprinzînd mai multe catedre, pentru pregătirea studenților și aspiranților într-un anumit domeniu de specialitate. Facultate de filologie.

FACULTATE s.f. 1. Capacitate, aptitudine fizică, psihică sau intelectuală care permite unei ființe de a se comporta și de a acționa într-un anumit fel. 2. Unitate didactică științifică și administrativă în cadrul unei universități sau al unui institut de învățămînt superior, condusă de un decan. [Cf. fr. faculté, lat. facultas].

FACULTATE s. f. I. capacitate, aptitudine fizică, psihică sau intelectuală a cuiva care îi permite a se comporta și a acționa într-un anumit fel. ◊ însușire a unui fenomen, obiect, sistem etc. de a acționa, de a se dezvolta, de a rezolva ceva. II. unitate didactică, științifică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior. (< fr. faculté, lat. facultas)

FACULTATE1 ~ăți f. 1) Posibilitate de acțiune; capacitate; aptitudine. 2) Dispoziție naturală pentru o anumită activitate intelectuală; capacitate; aptitudine. 3) Forță morală sau intelectuală. [G.-D. facultății] /<fr. faculté, lat. facultas, ~atis

FACULTATE2 ~ăți f. Subdiviziune didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior, unde se pregătesc specialiști de calificare înaltă într-un anumit domeniu. [G.-D. facultății] /<fr. faculté, lat. facultas, ~atis

facultate f. 1. mijlocul, puterea sau dreptul de a face ceva: omul are facultatea de a-și exprima cugetările sale prin vorbe; 2. aptitudine fizică sau morală, talent: facultatea de a vorbi frumos; 3. diviziunea unei universități și corpul profesorilor însărcinați cu învățământul superior, științific sau literar: Facultatea de litere, științe, medicină, drept, teologie.

*facultáte f. (lat. facúltas, -átis, d. fácul, formă veche îld. fácilis, de unde vine facílitas, facilitate). Putere fizică saŭ morală de a face ceva, proprietate: magnetu are facultatea de a atrage feru. Fig. Dreptu de a face un lucru: facultatea de a dispune de averea ta. Diviziunea uneĭ universitățĭ și corpu profesorilor eĭ: facultatea de litere, științe, medicină, drept și teologie. Pl. Calitățĭ intelectuale: acest copil e lipsit de facultățĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

facultate s. f., g.-d. art. facultății; pl. facultăți

facultate s. f., g.-d. art. facultății; pl. facultăți

facultate s. f., g.-d. art. facultății; pl. facultăți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FACULTATE s. 1. aptitudine, capacitate, însușire, posibilitate. (~ăți intelectuale.) 2. v. însușire.

FACULTATE s. 1. aptitudine, capacitate, însușire, posibilitate. (~ intelectuale.) 2. însușire, proprietate. (Magnetul are ~ de a atrage fierul.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

facultate s. f. sg. perioadă de detenție.

a-și relua studiile la facultate expr. (intl.) a începe o nouă perioadă de detenție.

Intrare: facultate
facultate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • facultate
  • facultatea
plural
  • facultăți
  • facultățile
genitiv-dativ singular
  • facultăți
  • facultății
plural
  • facultăți
  • facultăților
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

facultate, facultățisubstantiv feminin

  • 1. Capacitate, posibilitate, însușire morală sau intelectuală a cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Facultatea gândirii. Deplinătatea facultăților mintale. DLRLC
    • format_quote Punîndu-și în lucrare propriile lui facultăți, copilul va căpăta un început de onestitate intelectuală. VLAHUȚĂ, O. A. 189. DLRLC
    • 1.1. Însușire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acționa, a se dezvolta, a realiza ceva. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. Unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior, condusă de un decan și cuprinzând mai multe catedre pentru pregătirea studenților și a doctoranzilor într-un anumit domeniu de specialitate. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Facultate de filologie. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.