factură¹ sf [At: VLAHUȚĂ, ap. CADE / Pl: ~ri / E: fr facture, lat factura] 1 Aspect specific al unui lucru Si: caracter. 2 Constituție (morală, intelectuală etc.). 3 Ansamblu al mijloacelor de expresie ce determină specificul unei opere (artistice sau literare).

factură² sf [At: (a. 1786) URICARIUL II, 47 / V: (îvr) fat~ / Pl: ~ri / E: fr facture] 1 Act justificativ privind vânzările și cumpărările de mărfuri, lucrările executate și serviciile prestate, mărfurile lăsate în păstrare. 2 Formular tipărit pe care se scrie factura² (1).

factúră¹ s.f. 1 Fel particular în care este făcut un lucru, aspect specific al unui lucru. 2 Structură, constituție intelectuală, psihică, morală etc. 3 Caracter, aspect exterior al unei opere de artă. ♦ Manieră în care se execută o astfel de operă. ♦ Totalitatea mijloacelor de expresie care determină specificul unei opere literare, muzicale, plastice etc. • pl. -i. / <fr. facture, lat. factūra, -ae, it. fattura, germ. Faktur, Faktura.

factură² s.f. (econ.) Act justificativ în care se consemnează caracteristicile privind vînzările și cumpărările de mărfuri, mărfurile lăsate în păstrare sau în custodie, lucrările executate și serviciile prestate. ◊ Factură consulară = document emis de un consulat pentru admiterea mărfurilor în țara pe care o reprezintă. Factură fiscală = document fiscal emis de furnizor, care atestă proveniența legală a mărfii și care permite circulația sa în condiții fiscale date. ♦ Formular tipărit pe care se întocmește un astfel de act. • pl. -i. / <fr. facture; cf. fr. facteur.

FACTURĂ², facturi, s. f. Act comercial în care se specifică felul unor mărfuri vîndute sau expediate, cantitatea, prețul lor etc.; formular tipărit pe care se întocmește un astfel de act.

FACTURĂ¹, facturi, s. f. Structură, constituție (intelectuală, psihică, morală etc.). Identitatea de limbă și de factură psihică manifestată în cultură a existat și înainte de 1918 sau de 1859 la romîni. IORDAN, L. R. 11. ♦ Modul în care este executată o operă de artă. [Pictorul] Henția are meritul de a fi făcut o sumă de schițe de o bună factură artistică. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 386, 1/5.

FACTURĂ¹ s.f. Fel particular în care este făcut un lucru; structură, constituție (psihică, morală etc.). ♦ Felul în care este alcătuită o operă artistică. [< fr. facture, cf. lat. factura – fel de a face ceva].

FACTURĂ² s.f. Notă amănunțită (în ceea ce privește calitatea, prețul etc.) asupra mărfurilor cumpărate sau expediate. [< fr. facture].

FACTURĂ² s. f. act justificativ în care se consemnează cantitatea, calitatea, prețul etc. mărfurilor cumpărate sau expediate. (< fr. facture)

FACTURĂ¹ s. f. 1. fel particular în care este făcut un lucru; structură, constituție (psihică, morală etc.) 2. felul în care este alcătuită o operă artistică. (< fr. facture, lat. factura)

FACTURĂ¹ ~i f. 1) Mod de organizare a elementelor sau a părților constituente ale unui ansamblu; constituție; structură; component; compoziție. 2) Caracter specific al unei opere de artă. /<fr. facture, lat. factura

FACTURĂ² ~i f. 1) Act contabil sau comercial care indică cantitatea, calitatea și prețul mărfurilor sau a serviciilor executate. 2) Notă de plată. 3) Formular tipărit pe care se întocmește un astfel de act sau o astfel de notă de plată. [G.-D. facturii] /<fr. facture

factură f. 1. notă detailată de mărfurile vândute și de prețurile lor; 2. modul cum se execută o operă de artă: muzică de o bună factură.

*factúră f., pl. ĭ (fr. facture, d. facteur, factor, după lat. factura. V. făptură). Com. Notă detaliată de mărfurile vîndute și de prețurile lor. Formă, execuțiune, făptură: versurĭ, muzică de o bună factură.

factura vt [At: DA ms / Pzi: ~rez / E: fr facturer] A întocmi factura² pentru o marfă.

fatură sf vz factură²

facturá vb. I. tr. A întocmi o factură pentru o marfă. ♦ A expedia, a preda o factură. • prez.ind. -ez. / <fr. facturer.

FACTURA, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura pentru o marfă.

FACTURA vb. I. tr. A face, a întocmi factura unei mărfi. [< fr. facturer].

FACTURA vb. tr. a întocmi o factură. (< fr. facturer)

A FACTURA ~ez tranz. (mărfuri) A trece într-o factură. /<fr. facturer

factură s. f., g.-d. art. facturii; pl. facturi

factură s. f., g.-d. art. facturii; pl. facturi

factură s. f., g.-d. art. facturii; pl. facturi

factura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. facturez, 3 facturează; conj. prez. 1 sg. să facturez, 3 să factureze

factura (a ~) vb., ind. prez. 3 facturează

factura vb., ind. prez. 1 sg. facturez, 3 sg. și pl. facturează

FACTURĂ s. 1. caracter, fel, gen, natură. (Compoziție de o ~ aparte.) 2. v. conformație.

FACTURĂ s. 1. caracter, fel, gen, natură. (Compoziție de o ~ aparte.) 2. conformație, constituție, fizic, natură, structură, (înv.) temperament. (Ființă cu o ~ delicată sau robustă.)