fărmăcat, ~ă a vz fermecat

fărmăca sf vz fermeca

fărmeca v vz fermeca

fermeca [At: MOXA 390/10 / V: (îrg) fărmăca, făr~, (Mar) for~ (pzi: foarmec) / Pzi: farmec, (Mun) fermec / E: farmec] 1-2 vtr (Înv) A (se) otrăvi. 3 vt (În basme și superstiții) A face cuiva vrăji. 4 vt A încânta. 5 vt A atrage (prin însușiri, aspect, manifestări etc.) Si: a fascina (2), a captiva.

fermecat², ~ă a [At: ISPIRESCU, L. 33 / V: (pop) fărmăcat, ~ă / Pl: ~ați, ~e / E: fermeca] 1 (În basme și superstiții) Aflat sub puterea unei vrăji Si: vrăjit. 2 (D. persoane) Zăpăcit. 3 Plin de încântare Si: captivat, fascinat. 4 (Reg; d. o femeie) Stearpă (din cauza unor farmece sau vrăji).

fermecat¹ sns [At: MDA ms / E: fermeca] 1-4 Fermecare (1-4).

formeca v vz fermeca

FERMECA, farmec, vb. I. Tranz. 1. A încînta, a captiva, a atrage, a ademeni. Glasul lui curgea domol și basmul ne fermeca pe toți ca un cîntec frumos. SADOVEANU, O. VII 322. Ascult vîntul cum suflă în pînzele albe și cum șuieră cîteodată așa de dulce, așa de plăcut, că te farmecă. DUNĂREANU, CH. 56. Pe tine te răpește al trestiilor cînt, Îți farmecă auzul bătăile de vînt. PĂUN-PINCIO, P. 45. 2. (În basme și în superstiții) A face cuiva vrăji, a vrăji. Parcă eu l-am fermecat Cu otravă și cu spirt. SEVASTOS, C. 259. – Variantă: fărmăca (CREANGĂ, P. 164) vb. I.

FERMECAT, -Ă, fermecați, -te, adj. 1. Plin de încîntare, cuprins de admirație. De ce taci cînd fermecată Inima-mi spre tine-ntorn? EMINESCU, O. I 206. ♦ Care provoacă încîntare. Din zări fermecate, la piept vă cuprind, O, vremuri de fapte măiastre. FRUNZĂ, Z. 56. 2. (În basme și în superstiții) Aflat sub puterea unei vrăji, vrăjit. Încerc să mă desfac din fermecatul cerc În care mă tîrăște amețitor iubirea. CAMIL PETRESCU, V. 89. Țăranii... azvîrleau în pălăria... fermecată [a scamatorului] bani mărunți. SAHIA, N. 66. Broasca țestoasă cea fermecată [titlu]. ISPIRESCU, L. 33. – Variantă: fărmăcat, -ă (CREANGĂ, P. 191) adj.

A FERMECA farmec tranz. 1) A face să fie cuprins de farmec; a delecta; a desfăta; a încânta; a vrăji; a fascina. 2) (în basme și în superstiții) A supune unor farmece; a lega prin vrăji; a vrăji. /<lat. pharmacare

fermecà v. 1. a lega prin farmec, a face de dragoste; 2. a încânta: vederea ei l’a fermecat. [Și fărmeca = lat. vulg. PHARMACARE].

fermecat a. legat prin fermece.

2) fármec, a fărmăcá v. tr. (d. farmec 1 saŭ lat. *pharmăcare. – Fármec, -ecĭ, -ecă, fărmăcăm; să farmece). Est. Vrăjesc, influențez pin farmece. Fig. Fascinez, încînt: muzica te farmecă. – În vest férmec, a fermecá, el férmecă. V. boscorodesc.

fărmăcá, V. farmec 2.

férmec ș. a., V. farmec, fărmăc-.

fermeca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. farmec, 2 sg. farmeci, 3 farmecă; conj. prez. 1 sg. să farmec, 3 să farmece; imper. 2 sg. afirm. farmecă

fermeca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. farmec, 2 sg. farmeci, 3 farmecă, 1 pl. fermecăm; conj. prez. 3 să farmece

fermeca vb., ind. prez. 1 sg. farmec, 2 sg. farmeci, 3 sg. și pl. farmecă, 1 pl. fermecăm; conj. prez. 3 sg. și pl. farmece

farmec (verb; v. fermeca)

fermeca (ind. prez. 1 sg. farmec, 1 pl. fermecăm, conj. farmece)

farmec, fermecăm 1 pl., farmece 3 conj.

FERMECA vb. 1. v. vrăji. 2. v. încânta.

FERMECAT adj. 1. v. vrăjit. 2. magic, vrăjit. (O baghetă ~.) 3. v. încântat.

FERMECA vb. 1. a descînta, a face, a meni, a ursi, a vrăji, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a rîvni, (prin Transilv.) a pohibi. (A-i ~ cuiva cu ulcica.) 2. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a încînta, a răpi, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.)

FERMECAT adj. 1. vrăjit, (reg.) bosconit. (Un om ~.) 2. magic, vrăjit. (O baghetă ~.) 3. captivat, cucerit, fascinat, încîntat, răpit, sedus, subjugat, vrăjit. (Un public ~.)

flautul fermecat expr. (er., glum.) penis.